Gabriel Radu 2.2 Elementele de bază ale legământului (st2 Abecedarul legământului)
„Voi face un legământ între Mine şi tine şi te voi înmulţi nespus de mult” (Geneza 17:2).
„Termenul ebraic tradus cu «legământ», care apare de 287 de ori în Vechiul Testament, este berit. De asemenea, el mai poate fi tradus şi cu «testament» sau «ultima voinţă». Originile sale sunt neclare, dar a ajuns să însemne „ceea ce uneşte două părţi”. Totuşi, el a fost folosit pentru a indica diferite tipuri de «legătură», atât între om şi om, cât şi între om şi Dumnezeu. Termenul este folosit în sensul obişnuit atunci când legământul era făcut între oameni şi în sensul specific religios când legământul era făcut între Dumnezeu şi om. Utilizarea lui în sens religios a fost cu adevărat o metaforă bazată pe sensul obişnuit al termenului, dar cu o semnificaţie mai profundă.” – J. Arthur Thompson, „Covenant (OT)” în International Standard Bible Encyclopedia, p. 790).
La fel ca legământul căsătoriei, legământul biblic defineşte atât o relaţie, cât şi o învoială. Ca învoială, legământul biblic conţine trei elemente de bază:
1. Dumnezeu a confirmat făgăduinţele legământului cu un jurământ (Galateni 3:16; Evrei 6:13,17).
2. Condiţia legământului era ascultarea de voia lui Dumnezeu aşa cum era ea exprimată în Cele Zece Porunci (Deuteronomul 4:13).
3. Mijlocul prin care condiţia legământului lui Dumnezeu este împlinită în cele din urmă este Isus Hristos, prin planul de mântuire (Isaia 42:1,6).
1. Uită-te la cele trei elemente enumerate mai sus (făgăduinţele lui Dumnezeu, ascultarea noastră şi planul de mântuire). Cum poţi vedea aceşti factori la lucru în umblarea ta cu Domnul?
În Vechiul Testament, sistemul sacrificial l-a învăţat pe popor cu privire la întregul plan de mântuire. Prin simbolurile lui, patriarhii şi poporul Israel au învăţat să-şi exercite credinţa în Răscumpărătorul care avea să vină. Prin ritualurile lui, cel care se pocăia găsea iertare pentru păcat şi eliberare de vină. Astfel, binecuvântările legământului puteau fi păstrate, iar creşterea spirituală – care restaura chipul lui Dumnezeu în viaţa omului – putea continua chiar şi atunci când oamenii dădeau greş în a-şi respecta partea lor din cadrul înţelegerii.
Deşi există legăminte încheiate între oameni, termenul „berit” este folosit în Biblia ebraică în principal cu referire la relaţia dintre Dumnezeu şi omenire. Ţinând cont de cine este Dumnezeu şi cine suntem noi în comparaţie cu El, ce fel de relaţie ar descrie un asemenea legământ?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
