Florina Sanda & Daniel Sandu; ”6.2 Sfinţenia lui Dumnezeu (st6 Duhul Sfânt şi trăirea unei vieţi sfinte)”
1. Ce motive ne dă apostolul Petru pentru a trăi o viaţă sfântă? 1 Petru 1:14-16
Oamenilor le place să sublinieze iubirea lui Dumnezeu, nu sfinţenia Lui. E adevărat că El este dragoste, însă, în Biblie, Numele Său este asociat cu sfinţenia mai frecvent decât cu oricare alt atribut (Psalmii 89:18; Isaia 40:25; Ieremia 51:5; Ezechiel 39:7; Apocalipsa 4:8). Sfinţenia înseamnă puritatea şi desăvârşirea morală a naturii Sale. Înseamnă că El este cu desăvârşire bun şi în El nu este nimic rău. Înseamnă că El este desăvârşit în toate celelalte atribute ale Sale. Dacă ar fi doar atotputernic, atotcunoscător şi omniprezent, dar nu şi sfânt în toate privinţele, am avea motive să ne fie frică de El. Dar El este sfânt şi avem toate motivele să-L iubim.
Puterea Sa este sfântă. Îndurarea Sa, înţelepciunea Sa şi dragostea Sa sunt sfinte. În acest sens, sfinţenia este cuvântul cel mai intim legat de Divinitate pentru că are de-a face cu însăşi natura Sa. Negarea purităţii Sale este mai gravă probabil decât negarea existenţei Sale, întrucât cea dintâi îl prezintă ca pe un Dumnezeu care nu poate fi iubit, detestabil chiar.
Dumnezeu este sfânt în sensul că El este separat de păcat şi dedicat cu totul căutării binelui pe care îl întruchipează. Sfinţenia denotă o calitate relaţională, dar şi una morală. Ea cuprinde separarea de păcat şi dedicarea completă spre slava Domnului.
În Isaia 6:3 şi Apocalipsa 4:8, Dumnezeu este numit „sfânt, sfânt, sfânt”. Când doreau să sublinieze un lucru important şi să atragă atenţia cititorilor, scriitorii biblici apelau la repetiţie. Isus le-a atras atenţia ascultătorilor Săi asupra unor declaraţii importante prin repetarea cuvântului „adevărat, adevărat” (Ioan 5:24; 6:47 etc.) sau prin repetarea numelui celui căruia i Se adresa, „Ierusalime, Ierusalime” (Matei 23:37) sau „Marto, Marto” (Luca 10:41). Dintre toate atributele lui Dumnezeu, numai sfinţenia este repetată de trei ori la rând. Înţelegem de aici că sfinţenia este atributul Său cel mai de seamă. Natura Sa este sfântă. El este curat şi bun.
Cum te-ai simţi dacă Dumnezeul atotputernic şi creator n-ar fi şi sfânt şi iubitor? De ce ar trebui să-I fii recunoscător?
