Maria Badea & Titu Boabă; ” 5.7 Un gând de încheiere (st5 Să trăim pentru Dumnezeu)”
Vineri, 28 aprilie – Un gând de încheiere
Dragostea care este îndelung răbdătoare şi blândă nu va face dintr-o indiscreţie o jignire de neiertat, nici capital din greşelile altora. Scriptura învaţă clar că acela care greşeşte trebuie tratat cu îngăduinţă şi compasiune. Dacă este urmată calea cea dreaptă, inima aparent încăpăţânată poate fi câştigată la Isus. Dragostea Lui acoperă o mulţime de păcate. Harul Său nu conduce niciodată la evidenţierea greşelilor cuiva, dacă aceasta nu este o necesitate spre bine.” – Ellen G. White, Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, ed. 1997, p. 218 (267)
Să ne gândim la femeia prinsă în adulter (Ioan 8:1-11). Oe obicei, când ne gândim la ea, vedem harul Domnului faţă de o femeie decăzută. Există însă un aspect mai profund. Înfruntându-i pe cei care o aduseseră pe femeie la El, Isus a scris „păcatele ascunse ale vieţii lor” (Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, ed. 2015, p. 397, în orig., p. 561) pe pământ, de unde cuvintele se puteau şterge repede. De ce nu i-a acuzat deschis, aruncându-le în faţă păcatele săvârşite, poate cel puţin la fel de grave sau chiar mai grave decât ale femeii? Isus a ales să le arate că le cunoştea ipocrizia şi răutatea, dar hotărâse să nu le dezvăluie public. Poate că, arătându-le că le ştia intenţiile şi oferindu-le totuşi ocazia de a accepta mântuirea, El dorea să ajungă la inimile lor. Ce lecţie frumoasă despre modul în care ar trebui să ne purtăm cu cei care au păcătuit!
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
