5.5 Un neam mare şi puternic… – st5 Copii ai făgăduinţei

Views


Gabriel Radu 5.5 Un neam mare şi puternic… (st5 Copii ai făgăduinţei)

Dumnezeu i-a promis lui Avraam nu doar că în el toate familiile pământului aveau să fie binecuvântate, ci şi că va face din el „un neam mare şi puternic” (Geneza 18:18; vezi, de asemenea, Geneza 12:2; 46:3) – o promisiune tocmai potrivită pentru un bărbat căsătorit cu o femeie trecută de vârsta la care putea avea copii. Aşadar, când Avraam nu avea nici măcar un copil, Dumnezeu i-a făgăduit nu doar un fiu, ci mulţi descendenţi.

Totuşi, această promisiune nu s-a împlinit complet în timpul vieţii lui Avraam. Nici Isaac şi nici Iacov nu au văzut-o împlinindu-se. Dumnezeu i-a repetat-o lui Iacov, la care a adăugat înştiinţarea că cele făgăduite aveau să se împlinească în Egipt (Geneza 46:3); dar, în realitate, nici Iacov nu a văzut-o împlinindu-se. Ulterior, bineînţeles, făgăduinţa a fost împlinită.

6. De ce a vrut Domnul să facă un popor deosebit din sămânţa lui Avraam? A avut El în vedere doar o altă naţiune, cu o anumită origine etnică? Ce scopuri trebuia să împlinească acest popor? Exodul 19:5,6; Isaia 60:1-3; Deuteronomul 4:6-8

Reiese clar din Scriptură că Dumnezeu a plănuit să atragă la Sine popoarele lumii prin mărturia lui Israel, care, sub binecuvântarea Lui, avea să fie un popor fericit, sănătos şi sfânt. Un asemenea popor avea să dovedească binecuvântarea care însoţeşte ascultarea de voia Creatorului. Mulţimile de pe pământ aveau să fie atrase să se închine la adevăratul Dumnezeu (Isaia 56:7). Astfel, atenţia oamenilor avea să fie îndreptată spre Israel, spre Dumnezeul lui şi spre Mesia, Mântuitorul lumii, care urma să apară în mijlocul lor.

„Copiii lui Israel trebuiau să ocupe tot teritoriul pe care Dumnezeu i l-a dat. Naţiunile acelea care au refuzat să se închine şi să slujească adevăratului Dumnezeu trebuia să fie deposedate de tot ceea ce aveau. Era însă scopul lui Dumnezeu acela ca, prin descoperirea caracterului Său, de către poporul Israel, oamenii să fie atraşi spre El. Invitaţia Evangheliei trebuia să fie dusă lumii întregi. Prin învăţătura transmisă din serviciul jertfelor, Domnul Hristos trebuia să fie înălţat înaintea popoarelor şi toţi aceia care urmau să privească la El aveau să trăiască.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 290.

Poţi să vezi vreo analogie între ce a vrut Domnul să facă prin poporul Israel şi ce vrea să facă prin intermediul bisericii noastre? Dacă da, care este aceea? Citeşte 1 Petru 2:9.

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

5.5 Un neam mare şi puternic… – st5 Copii ai făgăduinţei

About The Author
-