Gabriel Radu 5.1 Introducere in studiu (st5 De la mândrie la smerenie)
Mândrie – aşa a fost numit primul păcat. Mai întâi a fost manifestată de Lucifer, un înger din curţile cerului. Dumnezeu a spus prin Ezechiel: „Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor” (Ezechiel 28:17).
Mândria l-a condus la cădere pe Lucifer şi acum el insuflă mândrie în om, conducându-l la răzvrătire faţă de Dumnezeu şi la a alege calea spre distrugere. Cu toţii suntem fiinţe căzute, dependente de Dumnezeu pentru însăşi existenţa noastră. Orice dar avem, orice reuşim să realizăm cu aceste daruri, vine doar de la Dumnezeu. Şi atunci, cum să îndrăznim să fim mândri, lăudăroşi sau aroganţi când, în realitate, smerenia ar trebui să caracterizeze fiecare faptă a noastră?
Lui Nebucadneţar i-a luat mult timp să înţeleagă importanţa umilinţei. Nici apariţia celei de-a patra persoane în cuptorul aprins (studiul de săptămâna trecută) nu i-a schimbat cursul vieţii. Doar după ce Dumnezeu i-a luat împărăţia şi l-a trimis să locuiască cu fiarele câmpului, împăratul şi-a recunoscut adevărata stare.
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
