Claudia & Mihai Butoiu; ”4.7 Un gând de încheiere (st4 Îndreptăţirea prin credinţă)”
Vineri, 27 octombrie – Un gând de încheiere
Studiu suplimentar: Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, cap. „Neprihănirea lui Hristos în Lege” ed. 2012, pp. 211-213; cap. „Veniţi, căutaţi şi găsiţi”, pp. 281-292; cap. „Ascultarea desăvârşită prin Hristos”, pp. 323-324; Parabolele Domnului Hristos, pp. 90-91.
„Deşi Legea nu poate să îndepărteze pedeapsa pentru păcat, ci îi cere păcătosului să îşi plătească toată datoria, Domnul Hristos le-a făgăduit iertare deplină tuturor celor ce se pocăiesc şi cred în harul Său. Dragostea lui Dumnezeu îi este oferită din belşug sufletului care crede şi se pocăieşte.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, ed. 2012, p. 322
„Când spune că suntem socotiţi neprihăniţi «fără faptele Legii», apostolul nu se referă la faptele credinţei şi harului; pentru că acela care face astfel de fapte nu crede că este socotit neprihănit prin săvârşirea lor. [Când face aceste fapte ale credinţei], credinciosul caută să fie socotit neprihănit [prin credinţă]. Apostolul înţelege prin «faptele Legii» faptele în care se încred cei care sunt neprihăniţi în ochii lor, de parcă, prin săvârşirea lor, ar fi socotiţi neprihăniţi şi astfel ar fi neprihăniţi pe baza faptelor lor. Cu alte cuvinte, deşi fac binele, ei nu caută neprihănirea, ci nu vor decât să se laude că au căpătat deja neprihănirea prin faptele lor.” – Martin Luther, Commentary on Romans, p. 80
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
