Gabriel Radu 4.6 Obligaţiile legământului (st4 Un legământ veşnic)
„Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui si casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit” (Geneza 18:19).
Aşa cum am văzut până acum, legământul este întotdeauna un angajament al harului, în care Dumnezeu face pentru noi ceea ce noi nu am putea face niciodată pentru noi înşine. Nu există vreo excepţie nici în legământul cu Avraam.
În harul Său, Dumnezeu îl alesese pe Avraam ca unealtă a Sa care să dea ajutor în a proclama lumii planul de mântuire. Totuşi, împlinirea făgăduinţelor legământului lui Dumnezeu era legată de disponibilitatea lui Avraam de a face ce este drept şi de a-L asculta prin credinţă. Fără ascultarea din partea lui, Dumnezeu nu putea să-l folosească pe Avraam.
Geneza 18:19 demonstrează modul în care harul şi legea sunt corelate. Versetul începe cu harul („îl cunosc”) şi este urmat de faptul că Avraam este un om care Îl va asculta pe Domnul şi se va îngriji ca şi familia lui să-L asculte. Aşadar, credinţa şi faptele apar aici într-o legătură strânsă, aşa cum trebuie. (Vezi Iacov 2:17.)
5. Observă totuşi frazeologia din Geneza 18:19, în special ultima propoziţie. Ce se spune aici despre ascultarea lui Avraam? Deşi ascultarea nu este mijlocul prin care suntem mântuiţi, ce importanţă i se acordă aici? Potrivit acestui pasaj, ar putea legământul să se împlinească fără ascultare? Explică-ţi răspunsul.
Omul nu se putea bucura de binecuvântările legământului sau nu le putea păstra decât dacă întrunea anumite condiţii. Deşi condiţiile nu erau cerute pentru încheierea legământului, ele trebuiau să fie răspunsul dragostei, al credinţei şi al ascultării. Acestea trebuiau să fie manifestarea relaţiei dintre om şi Dumnezeu. Ascultarea era mijlocul prin care Dumnezeu Îşi putea îndeplini promisiunile legământului faţă de oameni.
Încălcarea legământului prin neascultare este lipsă de credincioşie faţă de o relaţie stabilită. Când legământul este încălcat, nu se nesocoteşte condiţia dăruirii, ci aceea a împlinirii.
În experienţa ta cu Domnul, poţi să vezi de ce ascultarea este atât de importantă? Poţi să te gândeşti la vreun exemplu, fie din Biblie, fie din experienţa ta, în care neascultarea a făcut ca împlinirea promisiunilor legământului să fie imposibilă? Dacă da, care este acela şi, mai important, care este remediul?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
