Gabriel Radu 4.4 De la Avram la Avraam (Geneza 17:4,5) (st4 Un legământ veşnic)
Am înţeles că, în ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu, numele poartă o semnificaţie spirituală şi teologică, dar lucrul acesta nu este adevărat doar în dreptul Său. Numele oamenilor din Orientul Apropiat antic nu erau doar nişte modalităţi de identificare fără nicio semnificaţie, aşa cum deseori reprezintă pentru noi. A numi o fetiţă astăzi Maria sau Ana este cam acelaşi lucru. Totuşi, pentru semiţii antici, numele oamenilor erau încărcate de semnificaţie spirituală. Toate numele semitice au un sens şi sunt formate, de obicei, dintr-o sintagmă sau o propoziţie scurtă care cuprinde o dorinţă sau o expresie de recunoştinţă din partea părintelui. De pildă, Daniel înseamnă „Dumnezeu este judecător”; Ioel înseamnă „Iehova este Dumnezeu”, iar Natan, „Darul lui Dumnezeu”.
Datorită semnificaţiei atribuite numelor, acestea erau modificate deseori pentru a reflecta o schimbare radicală în viaţa sau în circumstanţele cuiva.
2. Ce fel de situaţii sunt abordate în textele de mai jos şi de ce au fost schimbate numele în situaţiile acestea?
a) Geneza 32:28
b) Geneza 41:45
c) Daniel 1:7
Totuşi, într-un anumit sens, nu este greu nici măcar pentru o minte modernă să înţeleagă semnificaţia numelui pe care cineva îl primeşte. Există efecte subtile şi uneori nu chiar atât de subtile. Dacă i se spune cuiva în mod constant „prost” sau „urât” şi dacă mulţi folosesc aceste calificative în dreptul său frecvent, mai devreme sau mai târziu ele ar putea deveni „nume”, având un impact serios asupra imaginii de sine a acelei persoane. Dându-le oamenilor anumite nume sau schimbându-le numele este posibil să le influenţăm modul în care se văd pe ei înşişi şi, în consecinţă, modul în care se comportă.
Având în vedere acest lucru, nu este atât de greu de înţeles de ce Dumnezeu a vrut să schimbe Avram în Avraam. Avram înseamnă „tatăl este înălţat”. Dumnezeu i-a schimbat numele în Avraam, care înseamnă „tatăl multor neamuri”. Poate că a fost modalitatea lui Dumnezeu de a-l ajuta pe Avraam să se încreadă în făgăduinţa legământului – o făgăduinţă făcută unui bărbat în vârstă de 99 de ani, căsătorit cu o femeie în aceeaşi zonă de vârstă, care fusese stearpă până atunci. Pe scurt, Dumnezeu a făcut acest lucru pentru a spori credinţa lui Avraam în promisiunile pe care El i le dăduse.
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
