Gabriel Radu4.3 Un semnal de alarmă (st4 Costul odihnei)
În mijlocul celor mai întunecate momente ale vieţii lui David, există o veste bună: Dumnezeu Îşi trimite profetul. Natan şi David se cunoşteau bine. Odinioară, Natan îl sfătuise pe David cu privire la planurile de zidire a templului (2 Samuel 7). Dar acum, profetul vine cu o misiune diferită pe care o are de îndeplinit pentru rege.
3. De ce crezi că Natan a ales să spună o poveste, în loc să-i spună mai degrabă pe nume lui David şi să-l facă să roşească de ruşine pe loc? 2 Samuel 12:1-14
Natan ştia ce să spună şi a spus-o într-un mod pe care David îl putea înţelege. A relatat o întâmplare la care David, păstorul de odinioară, se putea raporta. Prorocul cunoştea simţul dreptăţii şi al integrităţii foarte dezvoltat al lui David. Când, fără să vrea, David şi-a pronunţat propria sentinţă de moarte, Natan i-a spus: „Tu eşti omul acela!” (2 Samuel 12:7). Există diferite moduri de a spune: „Tu eşti omul acela.” Se poate striga, se poate acuza şi îndrepta degetul direct spre faţa celuilalt sau se poate manifesta preocupare, grijă. Cuvintele lui Natan trebuie să fi fost îmbinate cu har. În acel moment, David trebuie să fi simţit durerea pe care a simţit-o Dumnezeu atunci când unul dintre fiii sau una dintre fiicele Sale păşeşte cu bună ştiinţă în afara voinţei Lui.
4. De ce David răspunde astfel: „Am păcătuit împotriva Domnului”, în loc să spună: „Am păcătuit împotriva Bat-Şebei” sau „Sunt un ucigaş”? 2 Samuel 12:13; vezi şi Psalmii 51:4
David a recunoscut că păcatul, care face ca inima să ne fie neliniştită, este în primul rând un afront la adresa lui Dumnezeu, Creatorul şi Răscumpărătorul. Ne rănim pe noi înşine; le facem rău celorlalţi. Aruncăm ocară asupra familiei sau asupra bisericii noastre. Dar, în ultimă instanţă, Îl rănim pe Dumnezeu şi batem încă un cui în lemnul aspru îndreptat spre cer, de pe Golgota.
„Mustrarea profetului a atins inima lui David; conştiinţa lui a fost trezită; vinovăţia i s-a arătat în toată grozăvia ei. Sufletul lui s-a plecat în pocăinţă înaintea lui Dumnezeu. Cu buzele tremurânde a spus: «Am păcătuit împotriva Domnului.» Tot răul pe care-l săvârşim loveşte, pe lângă cel căruia îi facem rău, în Dumnezeu în primul rând. David a făcut un păcat îngrozitor faţă de Urie şi faţă de Bat-Şeba şi îşi dădea foarte bine seama de aceasta. Dar nemărginit de mare era păcatul lui împotriva lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 722
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
