Gabriel Radu 4.2 Iehova şi legământul cu Avraam (st4 Un legământ veşnic)
„Domnul i-a zis: «Eu sunt Domnul, care te-am scos din Ur, din Haldeea, ca să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta»” (Geneza 15:7).
Uneori, numele sunt ca nişte mărci înregistrate. Ele devin atât de strâns asociate în mintea noastră cu anumite caracteristici, încât atunci când le auzim evocăm imediat trăsăturile respective. De exemplu, ce aspecte îţi vin în minte când te gândeşti la următoarele nume: Albert Einstein, Martin Luther King Jr., Gandhi sau Dorca? Fiecare nume este asociat cu anumite caracteristici sau idealuri.
În timpurile biblice, oamenii din Orientul Apropiat acordau o mare importanţă semnificaţiei numelor. „Evreii s-au gândit întotdeauna la un nume ca la ceva care indica fie trăsăturile personale ale celui care primea numele, fie gândurile şi emoţiile celui care dădea numele, fie circumstanţele inerente la momentul când era dat numele.” — The SDA Bible Commentary, vol. 1, p. 523.
Când a intrat pentru prima dată într-o relaţie de legământ cu Avraam, Dumnezeu S-a făcut cunoscut patriarhului sub numele de Iehova (YHWH, tradus cu „Domnul” [Geneza 15:7] şi care se pronunţă Yahwe).
Numele YHWH apare de 6 828 de ori în Vechiul Testament. Pare să fie o formă a verbului hayah, „a fi” la trecut, prezent şi viitor, iar în cazul acesta ar însemna „Cel veşnic”, „Cel care există”, „Cel care există prin Sine” sau „Cel care trăieşte veşnic”. Atributele divine care par să fie subliniate prin titlul acesta sunt existenţa prin Sine Însuşi şi credincioşia. Ele arată spre Domnul ca fiind Dumnezeul cel viu, Sursa vieţii, în contrast cu zeii păgânilor, care nu existau în afara imaginaţia celor care se închinau la ei.
Dumnezeu Însuşi explică semnificaţia numelui Iehova în Exodul 3:14: „Eu sunt Cel ce Sunt.” Semnificaţia aceasta exprimă realitatea existenţei necondiţionate a lui Dumnezeu, sugerând şi stăpânirea Sa peste trecut, prezent şi viitor.
Domnul, sau Iehova, este de asemenea numele personal al lui Dumnezeu. Identificarea lui Iehova cu Cel care l-a scos pe Avraam din Ur face referire la vestirea legământului lui Dumnezeu cu el în Geneza 12:1-3. Dumnezeu vrea ca Avraam să-l cunoască numele, deoarece numele acela dezvăluie aspecte ale identităţii Sale, ale naturii personale şi ale caracterului Său, iar din această cunoaştere putem învăţa să ne încredem în făgăduinţele Sale (Psalmii 9:10; 91:14).
Când te gândeşti la numele Iehova sau îl auzi rostit, ce trăsături îţi vin automat în minte? De dragoste, de bunătate şi de grijă, sau de teamă, de stricteţe şi de disciplină? Ce gânduri îţi vin automat în minte când te gândeşti la numele Isus?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
