Claudia & Mihai Butoiu; ”4.2 Faptele Legii (st4 Îndreptăţirea prin credinţă)”
Duminică, 22 octombrie – Faptele Legii
1. Ce spune Pavel despre Lege, despre ce face ea şi ce nu face sau nu poate ea să facă? Romani 3:19,20
Pavel foloseşte termenul „lege” în sensul lui larg, aşa cum îl înţelegeau iudeii din zilele lui. Prin Torah (cuvântul evreiesc pentru „lege”), chiar şi un evreu din zilele noastre înţelege învăţătura dată de Dumnezeu în primele cinci cărţi ale lui Moise, dar şi în întregul Vechi Testament, în general: Legea morală, plus dezvoltarea ei în regulile şi legile judecătoreşti, precum şi în regulile ceremoniale. Din acest motiv, putem să considerăm „Legea” de aici ca însemnând întregul sistem iudaic.
„A fi sub Lege” înseamnă a fi sub jurisdicţia ei. Legea evidenţiază greşelile şi vinovăţia omului înaintea iui Dumnezeu. Ea nu poate să îndepărteze vinovăţia, dar poate să-l determine pe păcătos să caute un remediu.
Transpunând Epistola către romani la zilele noastre, când spunem „lege” ne gândim în primul rând la Legea morală. Legea aceasta nu poate să ne mântuiască, tot aşa cum nici sistemul iudaic nu putea să-i mântuiască pe iudei. Ea nu are rolul de a-i mântui pe păcătoşi, ci de a le descoperi oamenilor caracterul lui Dumnezeu şi a le arăta unde au dat greş în a reflecta caracterul Său.
În sine, păzirea Legii – fie că e vorba de Legea morală, ceremonială sau civilă ori de toate la un loc – nu-l va face pe om fără vină înaintea lui Dumnezeu. Legea nu a avut niciodată scopul acesta. Dimpotrivă, ea trebuia să arate greşelile şi să conducă la Hristos.
Legea nu poate să ne mântuiască, tot aşa cum simptomele unei boli nu pot să trateze boala. Simptomele nu tratează, ci indică nevoia de tratament. Aşa funcţionează Legea.
Cât succes ai avut în eforturile de a obţine mântuirea prin păzirea Legii? Cât de utile sunt aceste eforturi?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
