3.4 Legământul cu Noe – st3 „Pentru toate neamurile de oameni, în veci”

Views


Gabriel Radu 3.4 Legământul cu Noe (st3 „Pentru toate neamurile de oameni, în veci”)

„Dar cu tine fac un legământ: să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine” (Geneza 6:18).

În acest singur verset avem elementele de bază ale legământului biblic pe care Dumnezeu îl face cu neamul omenesc: Dumnezeu şi omenirea intră într-un acord. Foarte simplu.

Şi totuşi, există mai multe elemente decât cele care apar la prima vedere. Pentru început, există elementul ascultării din partea omului. Dumnezeu îi spune lui Noe că el şi familia lui trebuie să intre în corabie. Ei au partea lor de făcut şi, dacă nu o fac, legământul este rupt. Dacă legământul este rupt, ei sunt păgubaşii principali, fiindcă, până la urmă, ei sunt şi beneficiarii principali. În definitiv, dacă Noe I-ar fi spus „nu” lui Dumnezeu şi nu ar fi vrut să respecte legământul sau dacă ar fi spus „da”, dar apoi s-ar fi răzgândit, care ar fi fost urmările pentru el şi pentru familia lui?

4. Dumnezeu spune: Este „legământul Meu”. Ce înţelegem de aici despre natura legământului? Cât de diferit am fi conceput noi legământul, dacă Domnul l-ar fi numit „legământul vostru”?

Oricât de unică este această situaţie, vedem aici dinamica fundamentală Dumnezeu-om care se găseşte în legământ. Prin instituirea „legământului Meu” cu Noe, Dumnezeu Îşi manifestă iarăşi harul. El arată că este binevoitor să ia iniţiativa pentru a salva fiinţele umane de la urmările păcatelor lor. Pe scurt, legământul acesta nu ar trebui văzut ca un fel de alianţă a egalilor, în care fiecare „partener” este dependent de celălalt. Am putea spune că şi Dumnezeu „beneficiază” de legământ, dar într-un sens radical diferit de cel în care beneficiază oamenii. El beneficiază prin faptul că aceia pe care îi iubeşte vor primi viaţa veşnică – ceea ce nu este o bucurie neînsemnată pentru Domnul (Isaia 53:11).

Încearcă să te gândeşti la această analogie: un om a căzut peste bordul unei ambarcaţiuni, în mijlocul furtunii. Cineva de pe punte spune că îi va arunca un colac de salvare pentru a-l trage înapoi în ambarcaţiune. Totuşi, cel din apă trebuie să fie de acord să facă partea lui din cadrul „înţelegerii”, adică să prindă şi să se ţină de ceea ce i-a fost oferit. În multe privinţe, aşa este şi cu legământul dintre Dumnezeu şi om.

Cum te ajută analogia de mai sus să înţelegi conceptul de har care există în cadrul legământului? Cum te ajută să înţelegi pe ce trebuie să se bazeze relaţia ta cu Dumnezeu chiar şi acum?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

3.4 Legământul cu Noe – st3 „Pentru toate neamurile de oameni, în veci”

Despre autor
-