Monica Cîrtog & Daniel Sandu; ”3.3 Circumcizia şi falşii fraţi de credinţă (st3 Unitatea în Evanghelie)”
Luni, 10 iulie – Circumcizia şi falşii fraţi de credinţă
2. De ce era circumcizia subiectul principal al disputei dintre Pavel şi unii creştini iudei? De ce insistau unii ca neamurile să accepte circumcizia? Geneza 17:1-22; Galateni 2:3-5; 5:2,6; Faptele 15:1,5.
Circumcizia era semnul legământului încheiat de Dumnezeu cu Avraam, părintele poporului evreu. Deşi circumcizia era doar pentru descendenţii săi de sex masculin, toţi oamenii erau invitaţi să intre în acest legământ cu Dumnezeu. Semnul circumciziei i-a fost încredinţat lui Avraam în cadrul legământului despre care aflăm din Geneza 17. Aceasta s-a întâmplat după dezastruoasa lui încercare de a-L ajuta pe Dumnezeu să-Şi împlinească făgăduinţa de a-i da un fiu (având un copil cu sclava egipteană a soţiei lui).
Circumcizia era un simbol potrivit pentru acest legământ. Ea îi amintea că planurile omeneşti cele mai bune nu pot realiza ceea ce Dumnezeu a promis să aducă la îndeplinire. Ea era un simbol al circumciziei inimii (Deuteronomul 10:16,30; 30:6; Ieremia 4:4; Romani 2:29), al renunţării la siguranţa de sine şi al bizuirii constante pe Dumnezeu.
Pe vremea lui Pavel însă, circumcizia devenise un semn important al identităţii naţionale şi religioase, semnificaţia ei iniţială fiind dată uitării. Cu aproape o sută cincizeci de ani înainte de Hristos, unii patrioţi, cu un zel exagerat, i-au forţat pe toţi evreii necircumcişi din Palestina să fie circumcişi şi, mai mult chiar, le-au cerut acest lucru tuturor bărbaţilor care locuiau în ţările învecinate şi care se aflau sub autoritatea lor. Ba mai mult, unii credeau că circumcizia era paşaportul spre mântuire. Ideea aceasta se regăseşte în epigramele antice unde se declară următoarele: „Bărbaţii circumcişi nu se duc în gheenă [iad].” – C. E. B. Cranfield, A Critical Exegetical Commentary on the Epistle to the Romans, p. 172
Ar fi o greşeală să presupunem că Pavel se opunea circumciziei în sine. El se opunea ideii că neamurile trebuie să se supună circumciziei. Învăţătorii falşi spuneau: „Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi” (Faptele 15:1). Aşadar, de fapt, problema nu era circumcizia, ci mântuirea, iar conflictul era între cei care credeau că mântuirea poate fi primită doar prin credinţa în Hristos şi cei care credeau că mântuirea este câştigată prin ascultarea omului.
Poate că astăzi circumcizia nu mai este o problemă. Dar există vreo problemă similară în biserica noastră astăzi? Care anume?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
