Elena Monica Cîrtog & Bogdan Stoica; ”3.2 Duhul Sfânt şi Tatăl (st3 Divinitatea Duhului Sfânt)”
Duhul Sfânt şi Tatăl
Biblia nu ne oferă o descriere sistematică despre divinitatea Duhului Sfânt. Ea conţine totuşi câteva indicii că scriitorii ei îl considerau pe Duhul Sfânt Dumnezeu. în unele pasaje biblice, o anumită activitate este atribuită atât Tatălui, cât şi Duhului Sfânt.
1. Citeşte Faptele 5:1-4. Ce concluzie putem trage din cuvintele lui Petru despre Dumnezeu şi despre Duhul Sfânt?
1. Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu nevasta sa Safira,
2. şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor.
3. Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?
4. Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”
Petru îl întreabă pe Anania de ce L-a minţit pe Duhul Sfânt, iar apoi îi spune: „N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” Reiese clar că Petru consideră că Duhul Sfânt este Dumnezeu. Anania nu-i minţise numai pe apostoli, ci îl minţise pe Dumnezeu însuşi. A-L minţi pe Duhul Sfânt înseamnă a-L minţi pe Dumnezeu. Duhul Sfânt este Dumnezeu. De ce au primit aceşti doi oameni o pedeapsă atât de aspră? în perioada descrisă în cartea Faptele apostolilor, comunitatea credincioşilor era „o inimă şi un suflet” (Faptele 4:32).
Unitatea lor era un efect al lucrării Duhului Sfânt şi, din acest motiv, toţi îşi puneau în comun toate bunurile. Minciuna în legătură cu bunurile comune era practic o negare a unităţii lor şi a convingerii că Duhul Sfânt susţinea şi făcea posibilă această unitate. Prin urmare, minciuna lui Anania şi a soţiei lui contesta lucrarea divină şi prezenţa Duhului Sfânt în comunitatea creştină. Lipsa de onestitate faţă de Dumnezeu este distructivă şi îl împiedică pe Duhul Sfânt să lucreze cu succes în viaţa credincioşilor.
Dumnezeu aşteaptă de la noi o slujire din toată inima. Şi, fiindcă noua biserică se afla într-un moment important al existenţei ei, Dumnezeu i-a pedepsit drastic pe cei doi pentru ca membrii bisericii primare să lucreze în unitate, să fie oneşti unii cu alţii şi să se lase călăuziţi de Duhul Sfânt.
Gândeşte-te cât de uşor îşi puteau justifica păcatul Anania şi Safira: N-am dat noi bisericii o parte din suma obţinută pe acest teren? Ce mare păcat facem dacă păstrăm o parte din bani? Ce ar trebui să învăţăm din această relatare despre argumentele pe care le aducem ca să ne justificăm faptele?
Alte materiale in format audio, doc, pdf, pptx, etc… puteti descarca accesand pagina noastra web:
www.7adventist.com/studiu/
