Florina si Ionut Sanda 2.6 Testul final (st2 Din Ierusalim la Babilon)
Joi, 9 ianuarie – Testul final
5. Care este motivul biruinţei celor patru tineri? Daniel 1:17-21; Iov 38:36; Proverbele 2:6; Iacov 1:5
După trei ani de instruire în „Universitatea Babilonului”, cei patru evrei au fost aduşi înaintea împăratului pentru testul final. Ei nu doar că au fost mai sănătoşi decât ceilalţi învăţăcei, ci i-au întrecut în ştiinţă şi înţelepciune. Cei patru au fost angajaţi de îndată să îi slujească împăratului. Să nu uităm că această „ştiinţă şi înţelepciune” cu siguranţă că avea şi elemente păgâne în ea. Totuşi ei au învăţat şi, evident, au învăţat foarte bine, chiar dacă nu credeau în aşa ceva.
Probabil Nebucadneţar credea că această realizare se datora şi alimentaţiei oferite de el la palat, şi programului de instruire urmat de cei patru tineri. Totuşi Daniel şi prietenii lui ştiau, iar relatarea biblică ne arată clar, că rezultatele lor superioare nu se datorau sistemului babilonian. Totul venea de la Dumnezeu. Ce exemplu puternic, care ne arată ce poate face Dumnezeu pentru cei care se încred în El! Nu ar trebui să ne temem de puterea covârşitoare a presei, a guvernelor şi a altor instituţii care pot ameninţa să ne distrugă identitatea de copii ai lui Dumnezeu. Dacă ne punem încrederea în Dumnezeu, putem fi siguri că El ne va susţine în momentele dificile şi ne va păzi în orice situaţie. Important este să facem alegeri corecte când ne este ameninţată credinţa.
În Daniel 1 putem găsi câteva lecţii importante despre Dumnezeu: (1) El Se află la cârma istoriei. (2) El dă înţelepciune pentru ca noi să putem naviga în mediul ostil al culturii şi societăţii. (3) Domnul îi onorează pe cei care se încred în El cu toată inima lor şi o dovedesc şi prin stilul de viaţă.
Acest capitol se încheie cu afirmaţia: „Aşa a dus-o Daniel până în anul întâi al împăratului Cirus” (Daniel 1:21). Menţionarea lui Cirus aici este importantă, pentru că oferă o rază de speranţă în experienţa lor de robie. Cirus a fost ales de Dumnezeu să elibereze poporul Său şi să îi permită să se întoarcă în Ierusalim. Deşi începe vorbind despre înfrângere şi exil, capitolul se încheie cu o licărire de speranţă pentru întoarcerea acasă. Acesta este Dumnezeul nostru: chiar şi în cele mai grele momente ale vieţii noastre, El deschide întotdeauna o fereastră de speranţă ca să putem vedea slava şi bucuria care se ascund dincolo de suferinţă şi durere.
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
http://www.7adventist.com/studiu/din-ierusalim-la-babilon/
