Claudia Mihaila & Emanuel Grecu 2.5 A doua zecime (st2 O lume mai buna)
Mulţi creştini recunosc şi urmează învăţăturile Bibliei cu privire la zecime. Având la bază textul din Maleahi 3:10, aceasta este o formulă simplă prin care credincioşii dau zece procente din venitul lor pentru a susţine lucrarea bisericii de răspândire a Evangheliei. Fiindu-le încredinţată această zecime, de obicei bisericile au reguli stricte cu privire la folosirea acestor fonduri care sunt direcţionate în special spre susţinerea directă a lucrării şi a evanghelizării.
5. Care este primul scop al aducerii zecimii? Deuteronomul 14:22-29
Suntem ispitiţi să credem că, dacă am adus cele zece procente, ne-am îndeplinit datoria de a da. Însă învăţăturile date israeliţilor ne sugerează că zecimea este doar un punct de plecare. Israelitul din vechime, care trăia şi dăruia conform principiilor din legile găsite în Leviticul, aducea regulat între un sfert şi o treime din venitul anual, pentru a-i susţine pe preoţi, sanctuarul şi pe săraci.
Acest tip de dăruire – pentru a-i susţine pe străini, orfani şi văduve – era doua zecime. Desigur, era normal ca oamenii să se bucure de roadele muncii lor şi să aibă sărbători la strânsul recoltelor. Dumnezeu le făgăduise că îi va binecuvânta, în special în ţara pe care le-o dăduse în stăpânire, dar nu trebuiau să considere că aceste binecuvântări li se cuvin sau să îi uite pe cei mai puţin binecuvântaţi.
În mod normal, acea parte a recoltei trebuia adusă la templu şi împărţită acolo. Dar, în fiecare al treilea an, binecuvântarea trebuia să fie împărţită cu cei dezavantajaţi din comunitate. În aceste sărbători ale recoltelor, accentul cădea pe cei care fuseseră trecuţi cu vederea sau uitaţi: „După ce vei isprăvi de luat toată zeciuiala din roadele tale, în anul al treilea, anul zeciuielii, s-o dai levitului, străinului, orfanului şi văduvei, şi ei să mănânce şi să se sature în cetăţile tale” (Deuteronomul 26:12).
Conform îndrumărilor date de Domnul, cel puţin o parte din aceste daruri trebuia să fie folosită ca ajutor financiar şi practic pentru cei nevoiaşi. Era şi un mod de a li se aminti israeliţilor să aprecieze mila şi dreptatea lui Dumnezeu faţă de ei.
Citeşte Deuteronomul 26:1-11. Cum ar trebui sa aplicăm noi acest lucru în atitudinea noastră faţă de cei în nevoie?
Pentru mai multe materiale de Scoala de Sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
