2.4 Neliniştea duce la răzvrătire – st2 Neliniştiţi şi răzvrătiţi

Views


Gabriel Radu 2.4 Neliniştea duce la răzvrătire (st2 Neliniştiţi şi răzvrătiţi)

Relatarea biblică începe într-un mod pozitiv. În sfârşit, israeliţii au ajuns la hotarele Canaanului şi douăsprezece iscoade sunt trimise să cerceteze ţara. Raportul lor este extraordinar.

5. Citeşte raportul iscoadelor în Numeri 13:27-33. În ce punct aşteptările israeliţilor au fost spulberate?

În ciuda intervenţiei lui Caleb, glasurile celor neîncrezători şi ale scepticilor predomină. Poporul Israel nu porneşte să cucerească ceea ce Dumnezeu îi promisese. Cu inima neliniştită şi cuprinsă de îndoială, ei aleg să murmure, în loc să mărşăluiască şi să scoată strigăte de biruinţă.

Când inima ne este agitată, ne este greu să înaintăm prin credinţă. Totuşi, neliniştea nu ne afectează doar emoţiile. Oamenii de ştiinţă spun că există o relaţie directă cauză-efect între liniştea sau odihna insuficientă (inclusiv lipsa somnului) şi alegerile greşite, ceea ce duce la obezitate, la adicţii, la mai multă nelinişte şi la nefericire.

6. Ce s-a întâmplat după aceea? Numeri 14:1-10

Lucrurile au mers din rău în mai rău. Rugămintea disperată a lui Caleb: „Numai nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului” (Numeri 14:9) nu a fost luată în seamă şi întreaga adunare s-a pregătit să îi omoare cu pietre pe liderii ei. Neliniştea duce la răzvrătire şi răzvrătirea duce, în cele din urmă, la moarte.

„Iscoadele necredincioase îi învinuiau în gura mare pe Caleb şi pe Iosua şi cineva a strigat că trebuie să fie omorâţi cu pietre. Gloata nebună a pus mâna pe pietre cu care să-i omoare pe bărbaţii aceştia credincioşi. S-au aruncat asupra lor cu ţipete de nebunie, când, deodată, pietrele le-au căzut din mâini. Au amuţit şi au început să tremure de spaimă. Dumnezeu intervenise pentru a opri planurile lor ucigaşe. Slava prezenţei Sale, asemenea unei flăcări arzătoare, a luminat Cortul Întâlnirii. Tot poporul a văzut semnul acesta de la Domnul. Cineva mai puternic decât ei Se descoperea şi nimeni n-a îndrăznit să se mai împotrivească. Iscoadele care aduseseră raportul rău se încovoiară lovite de groază şi, abia suflând, îşi căutară drumul spre corturile lor.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 390

Dumnezeu a înţeles că, deşi pietrele le erau destinate lui Moise, lui Caleb şi lui Iosua, rebeliunea era, de fapt, îndreptată împotriva Lui.

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

2.4 Neliniştea duce la răzvrătire – st2 Neliniştiţi şi răzvrătiţi

Despre autor
-