Gabriel Radu 13.6 Timpul de aşteptare (st13 Din ţărână la stele)
6. Cum se încheie cartea lui Daniel? Daniel 12:5-13
Interesant că această scenă finală are loc la „râu”, sau la Tigru, locul ultimei vedenii semnificative primite de Daniel (Daniel 10:4). Totuşi cuvântul folosit aici nu este termenul obişnuit folosit în ebraică pentru „râu”, ci termenul ye’or care de obicei face referire la „râul Nil”. Acest lucru ne aminteşte de exod şi ne arată că, aşa cum a răscumpărat Israelul din Egipt, tot aşa Domnul îşi va răscumpăra poporul din timpul sfârşitului.
Ne sunt prezentate trei cronologii profetice. Prima – „o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme” – răspunde la întrebarea: „Cât va mai fi până la sfârşitul acestor minuni?” (vers. 6). „Minunile” fac referire la lucrurile descrise în vedenia din Daniel 11, care sunt o prezentare mai largă a celor din Daniel 7 şi 8. Mai specific, această perioadă de timp a fost menţionată în Daniel 7:25 şi, mai târziu, în Apocalipsa 11:3; 12:6,14; 13:5. Ea corespunde celor o mie două sute şaizeci de ani de supremaţie papală care au început în 538 şi au ţinut până în 1798 d.Hr. Daniel 11:32-35 se referă la aceeaşi persecuţie, dar fără a-i menţiona durata ca timp.
Celelalte două perioade, o mie două sute nouăzeci şi o mie trei sute treizeci şi cinci de zile, răspund la o întrebare – „Care va fi sfârşitul acestor lucruri?” – pusă chiar de Daniel Omului îmbrăcat în in. Amândouă încep cu încetarea „jertfei necurmate” şi cu apariţia „urâciunii pustiirii”, Din studiul din Daniel 8 am aflat că „jertfa necurmată” se referă la mijlocirea continuă a lui Hristos, care a fost înlocuită cu un sistem de închinare contrafăcut. Astfel, această perioadă profetică trebuie să fi început în 508, când Clovis, împăratul francilor, s-a convertit la credinţa catolică. Acest eveniment important a pavat calea spre unirea dintre biserică şi stat, unire care s-a menţinut în Evul Mediu. Cele o mie două sute nouăzeci de zile s-au încheiat în 1798, când papa a fost arestat sub autoritatea conducătorului francez Napoleon. Cele o mie trei sute treizeci şi cinci de zile, ultima perioadă de timp profetică menţionată în Daniel, s-au încheiat în 1843. Acesta a fost timpul mişcării millerite şi al unui studiu reînnoit al profeţiilor biblice. A fost un timp de aşteptare şi speranţă în venirea apropiată a lui Isus.
În toată cartea Daniel vedem două lucruri: poporul lui Dumnezeu persecutat şi poporul lui Dumnezeu în cele din urmă restaurat şi salvat. Cum ne poate ajuta această realitate să rămânem credincioşi, indiferent de încercările prezente?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
