Maria Badea & Ionut Sanda „13.4 În Malta (st13 Călătoria la Roma)”
Marţi, 25 septembrie – În Malta
Când au ajuns toţi teferi la uscat, supravieţuitorii au aflat că se aflau pe insula Malta, o insuliţă din centrul Mediteranei, situată la sud de Sicilia. În cele două săptămâni cât plutiseră în derivă pe mare, în voia vântului, parcurseseră circa 475 mile din Limanuri bune (Creta). Acum trebuiau să aştepte trei luni de iarnă ca să-şi poată continua călătoria (Faptele 28:11).
4. Ce i s-a întâmplat lui Pavel pe insula Malta şi ce a făcut Dumnezeu prin el? Faptele 28:1-10
Locuitorii insulei Malta s-au dovedit foarte prietenoşi şi ospitalieri şi primul lucru pe care l-au făcut pentru Pavel şi ceilalţi, toţi uzi şi îngheţaţi de frig, a fost să aprindă un foc mare la care ei să se poată încălzi; în această perioadă a anului, temperatura nu urca peste 10 grade Celsius.
Incidentul cu năpârca a atras atenţia oamenilor asupra lui Pavel. Iniţial, băştinaşii au crezut că a fost muşcat de şarpe ca pedeapsă divină, pentru că era un ucigaş; reuşise să scape din mare, însă Dreptatea sau probabil Dikē, o zeiţă care la greci era personificarea dreptăţii şi a răzbunării, nu-l lăsa să trăiască. Când au văzut totuşi că lui Pavel nu i se întâmpla nimic rău, au zis că era un zeu, la fel cum spuseseră şi locuitorii din Listra câţiva ani mai înainte (Faptele 14:8-18). Luca nu oferă detalii, dar nu greşim probabil dacă presupunem că Pavel a profitat de situaţie şi a dat mărturie despre Dumnezeul căruia îi slujea.
Publius, procuratorul roman al insulei sau un alt demnitar local, i-a găzduit pe Pavel şi pe ceilalţi timp de trei zile până când şi-au găsit un alt adăpost. Vindecarea tatălui lui Publius i-a dat lui Pavel ocazia de a realiza un fel de activitate de vindecare în mijlocul poporului maltez.
Luca nu menţionează că, la plecarea din Malta, Pavel ar fi lăsat în urmă vreun convertit sau vreo biserică. Omisiunea aceasta, care poate fi doar accidentală, arată că misiunea noastră în lume nu se limitează la botezuri sau la plantarea de biserici, ci trebuie să includă şi preocuparea pentru oameni şi pentru nevoile lor. Acesta este aspectul practic al Evangheliei (Faptele 20:35; compară cu Tit 3:14).
Se pare că locuitorii acestei insule, deşi nu-L cunoşteau pe Dumnezeu, aveau totuşi o idee despre dreptatea divină! De unde aveau ei ideea aceasta? Vezi Romani 1:18-20.
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatoarele link-uri:
http://www.7adventist.com/studiu/calatoria-la-roma/
http://ellenwhiteaudio.org/ro/istoria-mantuirii/
