Gabriel Radu 13.2 Iubirea lui Isus (st13 Un pas prin credinţă)
Apostolul Pavel ne încurajează să lăsăm ca gândul lui Hristos să locuiască în noi.
1. Cum ne descoperă următoarele versete esenţa gândirii lui Isus şi ideea care a dominat întreaga Lui viaţă? Filipeni 2:5-11
Din veşnicie, Isus a fost egal cu Tatăl. Pavel declară acest adevăr veşnic astfel: „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu” (vers. 6). Cuvântul grecesc tradus cu „chip” este morphē. Se referă la esenţa unui lucru şi face legătura între două entităţi care au aceeaşi valoare. Comentariul biblic adventist spune astfel: „Acest fapt îl aşează pe Hristos pe o poziţie de egalitate cu Tatăl şi cu mult deasupra oricărei alte puteri. Pavel accentuează acest lucru pentru a reprezenta, într-un mod cât mai viu, adâncimea umilirii de bunăvoie a lui Hristos.” – vol. 7, p. 154. Vorbind despre natura Lui veşnică, Ellen G. White adaugă: „În Hristos este viaţa originară, neîmprumutată, pe care o are prin Sine Însuşi.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 530
Isus, care era egal cu Dumnezeu din veşnicie, „S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi”. O expresie interesantă din limba greacă – poate fi tradusă în mod literal prin „S-a golit”. Isus „S-a golit” pe Sine Însuşi de privilegiile şi prerogativele de a fi egal cu Dumnezeu, a luat asupra Sa un chip de om şi a devenit un slujitor umil pentru omenire. Ca rob, El a descoperit legea iubirii care este legea cerului şi a întregului univers şi, în cele din urmă, a oferit cea mai mare dovadă de iubire pe cruce. Şi-a dat viaţa pentru a o salva pe a noastră pentru veşnicie.
Esenţa gândirii lui Isus a fost iubirea care se sacrifică pe sine. A-L urma pe Isus înseamnă să iubim cum a iubit El, să slujim cum a slujit El şi să lucrăm cum a lucrat El. Ne va costa să Îi permitem lui Isus să ne golească, prin Duhul Sfânt, de ambiţiile egoiste. Pe Isus L-a costat totul. Însă Scriptura spune: „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume” (Filipeni 2:9). Cerul merită orice sacrificiu pe care îl facem aici. Vor fi şi sacrificii, însă bucuriile slujirii le vor întrece astăzi, iar bucuria veşnică de a fi mereu cu Isus va face ca orice sacrificiu făcut aici să fie nesemnificativ.
Când a fost ultima dată când a trebuit să renunţi la ceva pentru Hristos? Ce spune răspunsul tău despre umblarea ta creştină?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
