Monica Cîrtog & Bogdan Stoica; ”11.7 Un gând de încheiere (st11 Păcatul împotriva Duhului Sfânt)”
Vineri, 17 martie – Un gând de încheiere
Cel care se întreabă îngrijorat dacă nu cumva a săvârşit păcatul de neiertat poate fi sigur că nu l-a comis. Dacă l-ar fi comis, nu şi-ar mai face probleme din cauza aceasta. Îngrijorarea este semnul că încă mai este receptiv la călăuzirea Duhului Sfânt. Ceea ce poate face în schimb este să-şi însuşească neprihănirea lui Hristos şi, prinzându-se de meritele Sale, să meargă înainte prin credinţă şi în ascultare. Numai îmbrăcat în neprihănirea Sa, „pe care o dă Dumnezeu” însuşi (Romani 10:3), poate obţine pacea şi asigurarea dorite.
Dumnezeu poate să ierte pe oricine, dar nu poate să-l ierte pe un om care refuză constant să vină la Isus pentru a fi iertat.
„Păcatul blasfemiei la adresa Duhului Sfânt nu constă dintr-un cuvânt sau dintr-o faptă de moment; el înseamnă opoziţia fermă, hotărâtă faţă de adevăr şi dovezi.” – Comentariile lui Ellen G. White, Comentariul biblic AZŞ, vol. 5, p. 1093
„Nimeni nu trebuie să privească la păcatul împotriva Duhului Sfânt ca la ceva misterios şi nedefinit. Păcatul împotriva Spiritului Sfânt este păcatul refuzului insistent de a răspunde invitaţiei la pocăinţă.” – Ibidem.
Daca doriti materiale suplimentare de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link: http://www.7adventist.com/studiu/pacatul-impotriva-duhului-sfant/
