Florina & Ionut Sanda „11.1 Introducere în studiul 11 (st11 Unitate în închinare)”
Joi, 13 decembrie – Frângerea pâinii şi rugăciunile
Primii creştini, deşi au avut unele probleme, au fost uniţi în credinţa în Isus şi în adevărul pe care El li-l încredinţase ca să-l vestească în lume, în „adevărul prezent” cum l-a numit Petru (2 Petru 1:12, în engl.). Uniţi astfel în adevăr, şi-au exprimat unitatea în mai multe moduri.
„Ei stăruiau… În frângerea pâinii şi în rugăciuni” (Faptele 2:42). „Frângerea pâinii” se referă probabil la mesele de părtăşie, sau mesele obişnuite pe care le aveau credincioşii împreună. La aceste mese, probabil că prezenţa pâinii şi a mustului le amintea de moartea şi învierea lui Isus, în aşteptarea revenirii Sale apropiate. Primii creştini îşi luau timp ca să-şi amintească de viaţa şi de lucrarea Domnului şi le plăcea să vorbească despre acestea. Mesele au devenit ocazii de închinare (vezi Faptele 2:46,47), care contribuiau în mare măsură la întărirea unităţii dintre ei.
7. În ce situaţii ne spune cartea Faptele apostolilor că s-au rugat creştinii împreună? Pentru ce s-au rugat? Faptele 1:14; Faptele 4:23-31; Faptele 12:12
Primii creştini preţuiau mult posibilitatea de a comunica direct cu Dumnezeu şi nu pierdeau niciodată ocazia de a-I face cereri când erau împreună pentru închinare. Pavel spune în 1 Timotei 2:1 că este important pentru creştini să se roage împreună. Şi efesenilor le-a vorbit despre nevoia de rugăciune – vezi Efeseni 6:18,19.
Pe ce căi putem întări unitatea dintre noi? Ce rol are aici rugăciunea de mijlocire?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatoarele link-uri:
http://www.7adventist.com/studiu/unitate-in-inchinare/
http://ellenwhiteaudio.org/ro/istoria-mantuirii/
