Gabriel Radu 10.6 Timp profetic (st10 Mărturisire şi mângâiere)
6. Citeşte Daniel 9:24-27. Cum înţelegem evenimentele prezentate aici?
La sfârşitul vedeniei despre cele 2 300 de seri şi dimineţi, profetul a rămas uimit deoarece nu putea să o înţeleagă (Daniel 8:27). Zece ani mai târziu, Gabriel a venit să îl ajute pe Daniel să înţeleagă (Daniel 9:23), i-a oferit informaţiile care lipseau şi i-a descoperit că lucrarea lui Mesia urma să fie împlinită spre sfârşitul perioadei profetice de 70 de săptămâni. Conform principiului an-zi şi a desfăşurării evenimentelor prezentate, cele 70 de săptămâni trebuie înţelese ca 490 de ani. Punctul de început al acestei perioade este porunca de reconstruire a Ierusalimului (Daniel 9:25), dată de împăratul Artaxerxes în 457 Î.Hr. Atunci li s-a permis evreilor, sub conducerea lui Ezra, să reconstruiască Ierusalimul (Ezra 7). Conform textului biblic, cele 70 de săptămâni sunt „hotărâte” sau „puse deoparte” dintr-o perioadă mai lungă, adică din cei 2 300 de ani menţionaţi în vedenia din capitolul 8. Deci cei 2 300 de ani şi cei 490 de ani trebuie să aibă acelaşi punct de început, adică anul 457 Î.Hr.
Profeţia despre 70 de săptămâni este împărţită în trei secţiuni: 7 săptămâni, 62 de săptămâni şi ultima săptămână.
Cel mai probabil, cele 7 săptămâni (49 de ani) fac referire la perioada în care Ierusalimul trebuia reconstruit. După aceste 7 săptămâni vor fi alte 62 de săptămâni (434 de ani) până la „Unsul”, Mesia (Daniel 9:25). Astfel, la 483 de ani după porunca lui Artaxerxes, adică anul 27 d.Hr., Isus Mesia este botezat şi uns de Duhul Sfânt pentru lucrarea Sa mesianică.
În a şaptezecea săptămână urmau să aibă loc alte evenimente importante:
(1) „Unsul va fi stârpit” (Daniel 9:26), făcând referire la moartea lui Hristos.
(2) Mesia „va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână” (vers. 27). Aceasta este misiunea specială a lui Isus şi a apostolilor pentru naţiunea iudaică, care se face în ultima „săptămână”, din 27 până în 34 d.Hr. (3) „Dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare” (vers. 27). La trei ani şi jumătate de la botezul Său (adică la jumătatea săptămânii), Isus a pus capăt sistemului de jertfe – în sensul că acesta şi-a pierdut orice semnificaţie profetică – aducându-Se pe Sine ca jertfă finală şi desăvârşită a Noului Legământ, nemaifiind nevoie de aducerea animalelor ca jertfă. Ultima săptămână a profeţiei celor 60 de săptămâni s-a încheiat în 34 d.Hr., când Ştefan a fost omorât cu pietre şi solia Evangheliei a început să fie dusă şi la neamuri.
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
