Claudia & Mihai Butoiu 10.6 Iertare şi pace – (st10 Momente de tulburare)
Joi, 6 iunie – Iertare şi pace
7. „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea şi Prorocii” (Matei 7:12). Gândeşte-te la toate aspectele experienţei tale, în familie şi în afara ei, în care ar trebui să aplici acest principiu şi, în spaţiile de mai jos, scrie care ar putea fi acele ocazii şi determină cum ai putea, prin credinţă, să faci exact aşa.
Pavel ne îndeamnă: „Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14). Chiar şi atunci când facem tot, unii oameni care ne-au rănit tot nu vor asculta şi nu se vor schimba. Poate că unii ne vor prezenta scuze, dar alţii nu. Indiferent care ar fi cazul, este spre binele nostru, în special atunci când este vorba despre un membru al familiei, să parcurgem drumul iertării despre care am vorbit mai înainte.
De fapt, iertarea este o parte esenţială a rezolvării conflictului, mai ales în familie. Când cineva păcătuieşte împotriva noastră, vrăjmaşului lui Dumnezeu îi place să ridice un zid între noi şi acea persoană, o barieră care să ne împiedice să o iubim aşa cum ne-a iubit Hristos pe noi. Iertarea este alegerea noastră de a ocoli acea barieră.
„Noi nu suntem iertaţi pentru că iertăm, ci aşa cum iertăm! Temeiul pentru orice iertare se află în iubirea nemeritată a lui Dumnezeu, dar, prin atitudinea noastră faţă de alţii, noi dovedim dacă ne-am însuşit sau nu această iubire. De aceea, Domnul Hristos spunea: «Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura» (Matei 7:2).” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 251
În acelaşi timp, când noi suntem cei care greşim, trebuie să încercăm să refacem relaţia ruptă, ceea ce poate implica să mergem la cealaltă persoană, să-i spunem că regretăm ce am făcut şi să-i cerem iertare. Aşa a spus Isus: „Dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul” (Matei 5:23,24). Este frumos atunci când cineva care ne-a rănit ne prezintă scuze şi îşi cere iertare. În acelaşi fel, este frumos să facem şi noi aşa faţă de ceilalţi.
În ce fel a te gândi la toate lucrurile pentru care trebuie să-ţi ceri iertare te poate ajuta să înveţi să-i ierţi pe alţii?
