Adelina Mihaila si Ionut Sanda 10.5 Jertfele ca parte a închinării (st10 Închinarea la Dumnezeu atunci şi astăzi)
Miercuri, 4 decembrie – Jertfele ca parte a închinării
6. De ce s-au adus „multe jertfe” ca parte a sărbătorii de închinare? Neemia 12:43
Pe vremea templului, jertfele erau cel mai important aspect al închinării. Se aduceau jertfe pentru făgăduinţa iertării, ca expresie a bucuriei, a părtăşiei şi recunoştinţei faţă de Dumnezeu. Jertfele dădeau substanţă închinării, le reaminteau închinătorilor adevărul despre Dumnezeu şi cine era El şi le îndreptau atenţia spre Sămânţa făgăduită, Mesia, care urma să Îşi jertfească viaţa pentru ei, deoarece era Mielul lui Dumnezeu.
7. Spre ce ne îndreaptă atenţia jertfele? Dacă israeliţii din vechime se puteau bucura lângă un animal mort, o moarte care transmitea un mare adevăr, cu cât mai mult decât ei ar trebui să ne bucurăm noi! Ioan 1:29,36 1 Corinteni 5:7; Apocalipsa 5:6,12,13
Este interesant de câte ori apare în Neemia 12:43 ideea de bucurie. În reverenţa lor şi teama sfântă pe care o simţeau în serviciul de închinare (de fapt, uciderea unui animal pentru păcatele lor era un lucru solemn), ei se şi bucurau. Când ne apropiem de Dumnezeu, trebuie să o facem cu veneraţie şi reverenţă, dar şi cu bucurie. Psalmul 95 arată că un act veritabil de adorare implică şi cântec, strigăte de bucurie şi muzică prin care să fie lăudat Dumnezeu (vers. 1), dar şi rugăciune (vers. 6). Echilibrul între bucurie şi reverenţă este foarte important pentru adorarea, lauda şi închinarea aduse lui Dumnezeu.
Când ne gândim că, la cruce, Creatorul, Autorul a tot ce există (Ioan 1:1-3), era atârnat acolo, murind pentru păcatele fiinţelor pe care le crease, ce emoţie simţim prima dată? Ce rol poate şi ar trebui să aibă bucuria în experienţa noastră când privim la jertfa de pe cruce?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
http://www.7adventist.com/studiu/inchinarea-la-dumnezeu-atunci-si-astazi/
