Marţi, 29 august – Avraam, Sara şi Agar

4. De ce dezaprobă Pavel incidentul cu Agar? Ce adevăr semnificativ referitor la mântuire vrea să sublinieze prin evocarea acestei istorii din Vechiul Testament? Galateni 4:21-31; Geneza 16.

Agar este amintită în Geneza în legătură directă cu eşecul lui Avraam de a crede în făgăduinţa lui Dumnezeu. Ea era o sclavă egipteană pe care probabil că Avraam o primise în dar de la faraon, din pricina Sarei, un eveniment asociat cu primul lui act de necredinţă (Geneza 12:11-16).

După ce a aşteptat zece ani ca fiul promis să se nască, Sara a tras concluzia că era stearpă. Crezând că Dumnezeu avea nevoie de ajutor, Sara i-a dat-o pe Agar lui Avraam ca ţiitoare. Lucrul acesta sună ciudat astăzi, însă planul ei era destul de ingenios. Potrivit tradiţiilor antice, sclava putea fi mamă-surogat pentru stăpâna ei stearpă. Copilul care avea să i se nască lui Agar, urma să fie considerat copilul stăpânei. Agar a născut într-adevăr un fiu, dar nu el era fiul făgăduit de Dumnezeu.

Relatarea aceasta ne arată cum, în situaţii descurajatoare, chiar şi un mare om al lui Dumnezeu poate avea momente de îndoială. În Geneza 17:18,19, Avraam Îi cere lui Dumnezeu să îl accepte pe Ismael ca moştenitor al lui, dar Domnul respinge, bineînţeles, această ofertă. Singurul element „miraculos” în naşterea lui Ismael a fost dispoziţia Sarei de a-i oferi soţului ei o altă femeie! Naşterea acestui copil nu avea nimic extraordinar: era un copil născut „în chip firesc”. Dacă Avraam ar fi avut încredere în făgăduinţa lui Dumnezeu şi nu s-ar fi lăsat copleşit de împrejurări, nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat, iar el ar fi fost scutit de multă durere.

5. Compară circumstanţele naşterii lui Ismael cu cele ale naşterii lui Isaac. De ce au avut nevoie Avraam şi Sara de multă credinţă? Geneza 17:15-19; 18:10-13; Evrei 11:11,12.

Ce poţi face în mod concret pentru a avea mai multă încredere în promisiunile lui Dumnezeu?