1.5 Porunca lui Artaxerxes  – st1  Să înţelegem istoria: Zorobabel şi Ezra

Views

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.


Nina si Raul Nitu 1.5 Porunca lui Artaxerxes (st1 Să înţelegem istoria: Zorobabel şi Ezr)

Miercuri, 2 octombrie – Porunca lui Artaxerxes

4. Care au fost componentele poruncii lui Artaxerxes? De ce erau atât de importante aceste instrucţiuni pentru poporul Israel? Ezra 7:11-28

Porunca dată de Artaxerxes se aseamănă foarte mult cu prima poruncă a lui Cirus. Împăratul îi sfătuieşte pe toţi cei care doresc, în special pe cei din linia preoţească, să meargă la Ierusalim. Deşi, conform documentelor istorice ale lui Murashu, mulţi evrei au rămas în Persia (fapt demonstrat în relatarea despre Estera), au fost unii care aşteptaseră ocazia de a începe o viaţă nouă în ţara strămoşilor lor. Mare parte a lămuririlor împăratului erau îndreptate spre vistiernicii din teritoriul de dincolo de Eufrat. Vistiernicii trebuiau să îi dea lui Ezra tot ce avea nevoie pentru restaurarea cetăţii şi pentru a „slăvi Casa Domnului la Ierusalim” (Ezra 7:27). În cele din urmă, împăratul l-a trimis pe Ezra să înfiinţeze un sistem juridic, ca să se asigure că Legea lui Dumnezeu şi legea împăratului erau împlinite întocmai. Ordinea şi organizarea aduse de această poruncă sunt aspecte importante în orice societate. Mai mult, împăratul a uşurat misiunea asumată de Ezra şi de israeliţi de a-şi reconstrui ţara.

Oare preocuparea împăratului pentru reconstruirea cetăţii şi a templului ar putea fi un indiciu că el credea în Dumnezeul lui Ezra? Artaxerxes Îl numeşte pe Dumnezeu: „Dumnezeul lui Israel, a cărui locuinţă este la Ierusalim” (vers. 15). Terminologia folosită de împărat când face referire la Dumnezeul lui Israel ne spune că el Îl considera pe Dumnezeu doar o altă zeitate locală, care avea nevoie să fie împăcată prin darurile aduse. El nu dorea ca zeul local să fie supărat pe el şi pe fiii lui (vers. 23). Întrucât în anul 457 î.Hr. a avut loc o revoltă egipteană împotriva guvernării persane, este posibil ca acţiunile împăciuitoare ale împăratului să fi avut ca scop câştigarea loialităţii celor din provincia Iuda.

Din nefericire, în ciuda interacţiunii pe care a avut-o cu Ezra şi Neemia, împăratul nu a început să creadă în Dumnezeu. Cel puţin nimic din textul biblic nu sugerează că el ar fi devenit credincios, ceea ce înseamnă că Domnul poate folosi chiar şi oameni neconvertiţi pentru a-Şi împlini voia Sa pe pământ.

Cum putem să ne încredem în Domnul chiar când trecem prin situaţii grele? Ce ne învaţă pasajul studiat despre suveranitatea lui Dumnezeu asupra lumii?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:

Să înţelegem istoria: Zorobabel şi Ezra

1.5 Porunca lui Artaxerxes – st1 Să înţelegem istoria: Zorobabel şi Ezra

Despre autor
-