Gabriel Radu 1.5 La pomul cunoştinţei binelui şi răului (st1 Ce s-a întâmplat?)
„Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: «Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit»„ (Geneza 2:16,17). Testul acesta le-a oferit lui Adam şi Evei posibilitatea de a-şi exersa liberul-arbitru. De asemenea, testul le-a oferit ocazia de a răspunde pozitiv sau negativ la relaţia lor cu Creatorul. El mai arată şi că Dumnezeu i-a făcut fiinţe morale libere. La urma urmei, dacă n-ar fi avut posibilitatea de a nu asculta, de ce S-ar mai fi preocupat Domnul, de la bun început, să-i avertizeze cu privire la ascultare?
„Tot ceea ce a avut loc înainte de capitolul 2 a pavat calea spre acest punct culminant [Geneza 2:16-17]. Viitorul rasei umane se concentrează în jurul acestei singure oprelişti. Omul nu trebuie să fie dezorientat de o mulţime de chestiuni. O singură poruncă trebuie avută în vedere. Astfel, prin faptul că a restrâns numărul interdicţiilor la una singură, Iehova oferă dovezi ale milei Sale. În plus, pentru a demonstra că această singură poruncă nu este grea, Domnul o aşază în contextul unei permisiuni mai cuprinzătoare: «din orice pom din grădin㻄 – H. C. Leupold, Exposition of Genesis, vol. 1, p. 127.
Prin chemarea adresată lui Adam şi Evei de a asculta de voia Lui, Dumnezeu le-a spus: Eu sunt Creatorul vostru şi v-am făcut după chipul Meu. Viaţa voastră este susţinută de Mine, căci în Mine aveţi viaţa, mişcarea şi fiinţa. V-am oferit toate lucrurile necesare bunăstării şi fericirii voastre (subzistenţă, casă, tovărăşie umană) şi v-am făcut stăpâni ai lumii de sub Mine. Dacă sunteţi dispuşi să susţineţi această relaţie cu Mine pentru că Mă iubiţi, atunci Eu voi fi Dumnezeu vostru, iar voi veţi fi copiii Mei. Puteţi afirma această relaţie şi încrederea pe care ea o implică ascultând pur şi simplu de porunca aceasta specifică.
Până la urmă, relaţia noastră cu Dumnezeu poate fi eficientă şi de durată doar dacă noi alegem în mod liber să acceptăm voia Lui. Respingerea voii Sale înseamnă, în esenţă, să pretindem să fim independenţi de El. Acest lucru arată că noi credem că nu avem nevoie de El. Este o alegere care duce la cunoştinţa răului, iar răul duce la înstrăinare, singurătate, frustrare şi moarte.
Testul pe care Dumnezeu li l-a dat lui Adam şi Evei a fost unul al loialităţii şi al credinţei. În ce fel ne confruntăm şi noi astăzi cu teste asemănătoare? Cum serveşte Legea lui Dumnezeu drept o analogie a poruncii date în Geneza 2:16,17?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
