1.4 „Veniţi totuşi să ne judecăm” (Isaia 1:18) – st1 O criză de identitate

Views


Gabriel Radu 1.4 „Veniţi totuşi să ne judecăm” (Isaia 1:18) (st1 O criză de identitate)

6. Citeşte de mai multe ori versetul (dar şi versetele dinainte pentru a înţelege contextul) şi scrie ce crezi tu că vrea Domnul să spună aici. Isaia 1:18

Dumnezeu a adus dovezi evidente că iudeii erau vinovaţi de încălcarea legământului (Isaia 1:2-15) şi a făcut apel la ei în vederea unei reforme (vers. 16,17). Apelul acesta sugerează că există speranţă. Ce sens ar avea să îl îndemni pe un criminal condamnat la moarte să-şi schimbe căile? Cum poate un condamnat la moarte să-l ocrotească pe cel asuprit, să facă dreptate orfanului şi să o apere pe văduvă? Dar, când Dumnezeu spune: „Veniţi totuşi să ne judecăm” (vers. 18), încă putem vedea cum Domnul doreşte să stea de vorbă cu copiii Lui, cum caută încă să-i determine să se pocăiască şi să se întoarcă de la căile lor rele, indiferent cât de căzuţi erau.

Domnul spune: „De vor fi păcatele voastre … roşii ca purpura, se vor face albe…” De ce sunt păcatele roşii? Roşul este culoarea „sângelui” (vina sângelui) de pe mâinile vinovaţilor (Isaia 1:15). Prin contrast, albul este culoarea purităţii, a nevinovăţiei. Dumnezeu Se oferă să-i schimbe. Acelaşi limbaj a folosit şi împăratul David când a strigat către Domnul să-l ierte de păcatul lui de a o fi luat pe Bat-Şeba şi de a-l fi omorât pe bărbatul ei (Psalmii 51:7,14). În Isaia 1:18, judecata lui Dumnezeu este o ofertă de iertare pentru poporul Său!

7. Ce legătură este între iertarea oferită de Domnul şi schimbarea lor? Isaia 1:18; Isaia 44:22

Înţelegem acum de ce cuvintele de avertizare sunt atât de aspre. Domnul nu Îşi leapădă poporul, ci vrea să-l aducă înapoi la Sine. Oferta Sa de iertare este argumentul cel mai puternic în favoarea apelului Său către popor de a se curăţi de păcate (Isaia 1:16,17). Iertarea Sa face posibilă transformarea lor prin puterea Lui. Aici vedem seminţele „noului legământ” profetizat în Ieremia 31:31-34, în care iertarea este temelia unei relaţii cu Dumnezeu în virtutea unei inimi noi. Pornim cu o datorie pe care niciodată nu o vom putea plăti. Dar, din starea smerită de recunoaştere a nevoii noastre de iertare, vom fi gata să acceptăm tot vrea Dumnezeu să ne dea.

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

1.4 „Veniţi totuşi să ne judecăm” (Isaia 1:18) – st1 O criză de identitate

About The Author
-