Gabriel Radu 1.3 Căderea şi potopul (st1 Introducere la cartea Deuteronomul)
Aproape orice copil care merge la şcoală a auzit întâmplarea când lui Isaac Newton i-a căzut în cap un măr şi, gata, Newton a descoperit gravitaţia. Că mărul a căzut sau nu cu adevărat în capul lui nu este un aspect esenţial; important este că marea intuiţie a lui Newton a fost să înţeleagă că aceeaşi forţă care a făcut să cadă mărul (gravitaţia) ţinea şi Luna pe orbită în jurul Pământului, Pământul, pe orbită în jurul Soarelui ş.a.m.d. (şi nici măcar nu a descoperit el gravitaţia; oricine a căzut vreodată deja aflase despre ea).
Acest lucru era important pentru că, timp de mii de ani, oamenii crezuseră că legile care guvernau cerurile erau diferite de legile care guvernau pământul. Newton a demonstrat că această convingere era greşită.
Deşi contribuţia lui Newton a fost în domeniul legii naturale, acelaşi principiu este valabil în dreptul Legii morale. Aceeaşi libertate, libertatea inerentă dragostei, care a condus la căderea lui Lucifer a condus şi la căderea omului.
2. Următoarele versete vorbesc despre oameni perfecţi, într-un mediu perfect, creaţi de un Dumnezeu perfect. Cum descoperă ele adevărul despre libertatea care caracterizează dragostea? Geneza 2:16,17; Geneza 3:1-7
După cădere, lucrurile au mers din rău în mai rău, chiar până în punctul în care Domnul a zis despre om că „toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău” (Geneza 6:5). Şi dacă gândurile oamenilor erau rele, cu siguranţă erau rele şi acţiunile lor, până când lucrurile s-au înrăutăţit atât de mult, încât Domnul a distrus întreaga lume printr-un potop – într-un anumit sens, i-a dat omenirii şansa să o ia de la capăt, un fel de a doua creaţie. Totuşi, după cum ne arată istoria turnului Babei (Geneza 11:1-9), oamenii încă păreau hotărâţi să-L sfideze pe Dumnezeu. „Când a fost parţial terminat, o parte din turn a fost ocupat şi folosit ca locuinţă pentru ziditori; alte încăperi, splendid mobilate şi împodobite, au fost închinate idolilor lor. Oamenii se bucurau de succesul lor şi slăveau pe dumnezeii de argint şi de aur, ridicându-se împotriva Cârmuitorului cerului şi al pământului.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 119
La sfârşitul unei zile, încearcă să-ţi aminteşti cât mai multe dintre gândurile şi ideile care ţi-au trecut prin minte! Ce îţi spun ele despre starea inimii tale?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/
