Carmen Gavrilă & Daniel Sandu „1.2 Dragostea ca fundament al unităţii (st1 Crearea lumii şi căderea în păcat)”
Duminică, 30 septembrie – Dragostea ca fundament al unităţii
O idee care se desprinde clar din relatarea despre crearea lumii din Geneza 1 şi 2 este starea de armonie generală de la încheierea primei săptămâni din istoria lumii. Dumnezeu le acordă tuturor lucrurilor şi fiinţelor pe care le-a creat calificativul de „foarte bune” (Geneza 1:31), având în vedere nu doar frumuseţea lor, ci şi faptul că atunci nu exista nicio urmă de rău sau de discordie. Planul Său a urmărit coexistenţa şi interdependenţa armonioasă a tuturor formelor de viaţă. El a creat o lume frumoasă pentru familia umană. A creat o lume perfectă, demnă de El. Planul Său iniţial a fost ca în lumea noastră să existe armonie, unitate şi dragoste.
1. Ce ne spune Scriptura despre modul diferit în care a fost creat omul faţă de celelalte fiinţe de pe pământ (Geneza 1 şi 2)? Geneza 1:26,27
Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său, lucru care nu este menţionat în dreptul altor fiinţe. Natura chipului lui Dumnezeu a rămas până astăzi un subiect controversat printre teologi, însă multe pasaje din Scriptură declară că Dumnezeu este dragoste.
2. Ce înţelegem din cuvintele lui Ioan despre cum a fost omul la început şi despre rolul acestei trăsături asupra unităţii lumii noastre? 1 Ioan 4:7,8,1
Dumnezeu este dragoste. Aceasta înseamnă că omul, fiind creat după chipul Său, este capabil să iubească (într-un mod în care celelalte fiinţe create de pe pământ nu sunt capabile). însă dragostea nu poate exista decât în relaţie cu alţii. Crearea după chipul lui Dumnezeu presupune deci, printre altele, şi capacitatea de a iubi profund.
Pentru mai multe materiale ale şcolii de sabat vă invităm să vizitați pagina noastră web accesând următoarele link-uri:
http://www.7adventist.com/studiu/crearea-lumii-si-caderea-in-pacat/
http://ellenwhiteaudio.org/ro/istoria-mantuirii/
