Gabriel Radu 1.2 „Ascultaţi, ceruri!” (Isaia 1:1-9) (st1 O criză de identitate)
Cartea lui Isaia se prezintă pe scurt prin identificarea autorului (fiul lui Amoţ), a sursei soliei lui (o vedenie) şi a subiectului (Iuda şi capitala sa, Ierusalimul, în timpul domniei a patru regi). De asemenea, tema arată şi cine sunt cei cărora se adresează profetul, şi anume, poporul ţării lui din timpurile în care a trăit el. Isaia li se adresează iudeilor, vorbindu-le despre starea şi destinul lor.
Prin faptul că îi menţionează pe regii în vremea cărora si-a desfăşurat activitatea, Isaia restrânge audienţa şi leagă cartea de evenimentele istorice şi politice ale unei anumite perioade. Acest cadru temporal ne îndreaptă către raportul din 2 Împăraţi 15-20 şi 2 Cronici 26-32.
1. Care este esenţa mesajului din pasajul de mai jos? Ce spune Domnul? Cum a fost văzută această idee de-a lungul întregii istorii sacre? S-ar putea spune acelaşi lucru şi despre biserica de astăzi? Isaia 1:2
Solia lui Isaia începe prin cuvintele: „Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte pământule” (compară cu Deuteronomul 30:19; 31:28). Domnul nu vrea să spună că pământul şi cerul pot să audă şi să înţeleagă, ci, mai degrabă, Isaia spune astfel pentru a accentua mesajul.
Când un împărat din Orientul Antic Apropiat, de exemplu, un împărat hitit, încheia un tratat politic cu un conducător inferior, el îi invoca pe zeii lui ca martori pentru a sublinia că orice încălcare a înţelegerii avea să fie în mod sigur văzută şi pedepsită. Însă când Împăratul împăraţilor a făcut un legământ cu israeliţii în zilele lui Moise, El nu S-a adresat altor zei ca martori. Fiind singurul Dumnezeu adevărat, El a făcut apel la ceruri şi la pământ ca să împlinească rolul acesta (Deuteronomul 4:26).
2. Citeşte Isaia 1:1-9. Fă o listă a păcatelor lui Iuda şi a urmărilor lor. De ce se făcea vinovat Iuda şi ce s-a întâmplat? Ce speranţă găsim în versetul 9?
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/