Gabriel Radu; ”1.1 Introducere în studiul 1 (st1 Pavel, apostolul neamurilor)”
Textul de memorat: „După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: «Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.»” (Faptele apostolilor 11:18)
Nu este dificil să-l înţelegem pe Saul din Tars (devenit, după convertire, apostolul Pavel) şi motivele pentru care s-a opus creştinismului. El era un evreu devotat şi învăţase de mic despre importanţa Legii şi despre eliberarea politică iminentă a lui Israel, iar ideea că mult aşteptatul Mesia ar putea fi executat ruşinos, ca un criminal de cea mai joasă speţă, era prea mult pentru el.
Nu ne surprinde convingerea lui că urmaşii lui Isus nu respectau Tora şi astfel împiedicau împlinirea planului lui Dumnezeu pentru Israel. Din punctul lui de vedere, credinţa lor că Isus cel crucificat era Mesia şi că înviase din morţi însemna apostazie totală. Nu trebuia să existe toleranţă pentru astfel de absurdităţi sau pentru vreun om care nu voia să renunţe la ele. În această situaţie, decizia care i s-a părut cea mai nimerită era să fie instrumentul lui Dumnezeu de eradicare a acestor concepţii din Israel. Pe paginile Scripturii, aşa apare el la început, în postura de persecutor aprig al compatrioţilor săi care credeau că Isus era Mesia.
Însă Dumnezeu avea un alt plan cu el, complet diferit de al lui: ca el, un evreu, să predice că Isus era Mesia şi, mai mult chiar, să ducă vestea aceasta la neamuri!
Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
