La microfon Daniela Petre si Emanuel Greu
Duminică, 2 decembrie – Refacerea prieteniei
Pavel şi Barnaba au dat mărturie despre Isus împreună. La un moment dat însă, au avut o divergenţă în legătură cu Ioan Marcu (Faptele 13:13; 15:36-39 ).
„Acest lucru l-a făcut pe Pavel ca, pentru un timp, să-l judece pe Marcu foarte nefavorabil, ba chiar cu asprime. Barnaba, pe de altă parte, era înclinat să-l scuze din cauza lipsei lui de experienţă. El se temea ca nu cumva Marcu să părăsească lucrarea, pentru că vedea în el calităţi care aveau să-l facă potrivit a fi un lucrător folositor pentru Hristos.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, pp. 124-125
Dumnezeu îi folosise pe toţi aceşti bărbaţi în lucrarea Sa şi disensiunea trebuia rezolvată. Apostolul care predica despre har trebuia să-i arate har tânărului predicator care îl dezamăgise. Apostolul iertării trebuia să ierte. Ioan Marcu s-a dezvoltat sub îndrumarea lui Barnaba (Faptele 15:39) şi se pare că, în cele din urmă, Pavel a fost impresionat de schimbarea lui.
1. Ce declaraţii ale lui Pavel arată că relaţia sa cu Ioan Marcu a fost refăcută şi că şi-a recăpătat încrederea în el? Coloseni 4:10,11; 2 Timotei 4:11
Deşi puţine, informaţiile sunt clare. Pavel şi-a recăpătat încrederea în Marcu. L-a recomandat cu căldură pentru modul în care a lucrat împreună cu el în biserica din Colose. Către sfârşitul vieţii, a insistat ca Timotei să-l aducă la Roma, fiindcă era „de folos pentru slujbă” (2 Timotei 4:11). Lucrarea apostolului a avut de beneficiat de pe urma tânărului predicator, pe care este clar că l-a iertat. Bariera dintre ei a căzut şi au putut să colaboreze la răspândirea Evangheliei. Toate neînţelegerile şi justificările au fost lăsate în urmă.
De ce să-i iertăm pe cei care ne-au greşit sau ne-au dezamăgit? De ce iertarea nu include neapărat şi refacerea relaţiei? De ce nu e necesar să o includă?
