Views
Prin proiectul ”Speranță pentru Ucraina”, ADRA România și-a propus să intervină de urgență în ajutorarea populației ucrainene, prin furnizarea de informații, hrană, apă, truse de igienă, îmbrăcăminte, adăpost, asistență socială și psihologică. Lucrul acesta se realizează atât prin oferirea de produse la cele 10 puncte de frontieră, cât și prin organizarea de centre de criză sau construirea unei baze de date cu familiile doritoare de a primi refugiați. Împărtășim cu dumneavoastră gândurile unui suflet deosebit, refugiat din Ucraina.
Vladimir are 34 de ani, este căsătorit și are 5 copilași: de 3 ani, de 6 ani, gemeni de 10 ani și un adolescent de 15 ani. Deține un canal Youtube și este manager într-o companie de IT. Deși România a fost de tranzit pentru el și familia lui, totuși zilele petrecute aici și le amintește cu mulțumire. În ziua declanșării războiului, la 7 dimineața, era cu soția în tren, la o distanță de 500 km de casă. A aflat de la un prieten că au început exploziile. Privind în jur, a observat agitația oamenilor, mersul lor haotic prin tren, încercările de a lua legătura unii cu alții. Imediat și-a sunat părinții care rămăseseră acasă cu cei 5 copilași. Casa lor se afla la 3 km de exploziile rachetelor. Și-au anulat călătoria și până la ora 22.00 au ajuns acasă. S-au retras într-o cameră din casă, cu cele mai puține geamuri și au petrecut 7 zile în acest spațiu (de 5 m²): 2 adulți și 5 copii. Mergeau la toaletă sau alte activități absolut necesare în momentele când bombardamentele nu se mai auzeau atât de bine.
Nu îi era teamă pentru viața sa, ci a copiilor săi, dorind să îi știe în siguranță. Ne-am întrebat cum au reușit să stea 7 zile într-o cameră cu 5 copilași micuți. Ne-a vorbit despre deschiderea pe care a avut-o întotdeauna față de copii. Și acum, le-a explicat ce se întâmplă, iar această atitudine a fundamentat și mai mult încrederea micuților în părinți și a diminuat frica, atât cât se putea. La începutul lunii martie, un avion militar a trecut chiar pe deasupra casei, foarte jos. Pentru că sunetul a fost asurzitor, au început toate sirenele să sune. În urma discuțiilor din familie, au decis să plece. Cu durere, au lăsat în urmă părinții. Mama sa nu a dorit să meargă, spunând că va rămâne alături de soțul ei, indiferent ce se va întâmpla. Au hotărât să plece cu mașina personală, iar spațiul rămas liber fiind mic, au putut lua doar 2 valize: pijamale, 2 perechi de șosete și câte un schimb. Afară erau -5 grade. S-au îndreptat către singura ieșire din oraș sigură, pe la un punct de frontieră mai puțin tranzitat.
Nu au cunoscut pe nimeni când au hotărât să plece. Nici nu conta. Viața era mai importantă. Pe drum, au vorbit cu alți oameni și aceștia le-au recomandat  ca, după trecerea frontierei, să meargă către voluntarii ADRA România. Ajunși în România, după tranzitarea Republicii Moldova, după 2 zile petrecute în mașină și celelalte 7 în cămăruța fără geamuri, tot ce-și doreau era să se întindă și doarmă normal. S-au bucurat atât de mult de căldură și de posibilitatea de a dormi fiecare într-un pat. A doua zi, au povestit cu voluntarii ADRA România, împărtășind fiecare din viața lui, au devenit prieteni.
Chiar și după 3 săptămâni de la părăsirea Ucrainei, dacă este afară și aude un zgomot mai puternic, lui Vladimir i se reactivează experiențele legate de explozii. Însă spaima începe să se reducă. Iată gândurile sale cu privire la ajutorul oferit: ”Toți suntem oameni și trebuie să avem atitudinea aceasta să ne ajutăm unii pe alții. Și noi, la rândul nostru, în 2014, când a început războiul în Donbas, mulți oameni au fost refugiați, din zona aceea. Îi ajutam cu ce puteam: cu bani, mâncare, diferite lucruri. De aceea, noi trebuie să rămânem oameni în orice situație”. Deși România a fost de tranzit, soții au luat în calcul să rămână aici pentru că ”ne-au plăcut tare mult oamenii și cum ne-au întâmpinat”. Dar, au mers mai departe, în Germania, căci aveau acolo o prietenă bună a soției.
”Suntem foarte recunoscători poporului român pentru ajutorul acordat. Vreau să vă mulțumesc pentru tot ce faceți, căci faceți o lucrare foarte importantă. În Biblie este scris să ne iubim unii pe alții ca pe noi înșine. Prin aceasta, văd împlinirea misiunii date, să-i ajutăm pe ceilalți. Toți oamenii pe care i-am întâlnit în drumul nostru spre Germania, rămân în inimile noastre. Mulțumim foarte mult!”, declară Vladimir. Ne-am întrebat care sunt planurile acestei familii pe termen mediu: ”așteptăm cu nerăbdare terminarea războiului pentru a ne întoarce acasă.” Aceasta vă dorim și noi, dragilor, să fiți în siguranță și să vă puteți bucura de căminul vostru. Vă mulțumim că ați permis ca, prin voluntarii ADRA România, să fim parte din povestea voastră!
Începând cu anul 1990, Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere și Ajutor – ADRA România se implică în special în proiecte de dezvoltare de care beneficiază întreaga populație. Conducându-se în proiectele asumate după motoul ”Dreptate. Compasiune. Dragoste.”, ADRA România aduce bucurie și speranță în viețile beneficiarilor prin promovarea unui viitor mai bun, a valorilor și a demnității umane. Furnizor de servicii sociale acreditat, ADRA România face parte din rețeaua ADRA Internațional, organizația umanitară globală a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, una dintre cele mai răspândite organizații neguvernamentale din lume, fiind activă în peste 118 de țări și conducându-se după o filosofie care îmbină compasiunea cu spiritul practic, adresându-se oamenilor în nevoie, fără să facă deosebiri de ordin rasial, etnic, politic sau religios, cu scopul de a sluji umanității astfel încât toți să conviețuiască așa cum Dumnezeu a plănuit. ADRA România

Viața într-o valiză: Vladimir

| Articole / Stiri, Intercer |
Despre autor
-