”Speranță pentru Ucraina”, un proiect ADRA România, a apărut într-un moment de criză, de război, un moment în care ajutorul nu este sub semnul opțiunii, ci este imperativ. ADRA România intervine în ajutorarea populației ucrainene, prin furnizarea de informații, hrană, apă, truse de igienă, îmbrăcăminte, adăpost, asistenţă socială și psihologică. Voluntarii noștri pot fi întâlniți la toate punctele de frontieră și sunt dedicați sprijinirii tuturor celor care au nevoie de un adăpost sau de produse specifice.
Mai departe, vă vom împărtăși o poveste de viață pe timp de război.
Anastasia are 23 ani și este studentă la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. În prezent, se află în Ucraina pentru înmormântarea unei rude (decesul nu a survenit în urma războiului). Însă, apreciem cu atât mai mult timpul și dispoziția de a ne împărtăși din gândurile sale. Mulțumim, Anastasia!
Mama a fost prima care s-a hotărât pentru plecare, având în vedere că exploziile se auzeau tot mai aproape de casă. Veștile de război circulau, însă decizia au luat-o doar când au simțit că pericolul se apropie. Ca și bagaje, au luat foarte puține, doar strictul necesar. Însă, nu a putut să nu ia cu ea fotografii dragi sufletului său. Au plecat cu puternice sentimente de incertitudine, ”parcă te duci nicăieri”, în special când acasă ai avut totul și pleci către un loc în care nu știi ce va fi.
În România, a ajuns în primele zile din luna martie, venind aici împreună cu familia ei și familia fratelui, așteptând la cozi interminabile. Au ales țara noastră, o zonă cât mai aproape de frontieră, gândind ca lucrurile se vor așeza rapid și se vor putea întoarce acasă.
O cunoștință trecută cu câteva zile înainte, urma să le spună unde să se îndrepte. Însă la graniță, internetul nu a mai funcționat. Iar tatăl căutând o rezolvare, a cunoscut voluntarii ADRA, care le-au oferit o soluție de cazare. Mai întâi, au fost adăpostiți într-un centru de criză, apoi în casa unei familii. Au primit tot ce aveau nevoie: produse de igienă personală, mâncare, un loc cald în care să se odihnească. Deși, tatăl și fratele i-au însoțit, au fost nevoiți să se întoarcă în Ucraina. Tot așa, prieteni dragi au rămas în urmă, ceea ce a produs multă durere și neputință. Au trecut câteva săptămâni de la începerea războiului, iar sirenele încă răsună în mintea sa. Când se așterne întunericul, apare și neliniștea. Însă deși tânără, Anastasia are o puternică credință în Dumnezeu și crede că totul va fi bine.
Anastasia descrie familia care a găzduit-o ca fiind o familie foarte bună. A rămas impresionată de dorința acesteia de a le îndeplini nevoile, de a le pune la dispoziție tot ce avut nevoie. Puteau folosi chiar și hainele ce le-ar fi găsit în apartamentul în care au stat și le-ar fi fost potrivite, inclusiv haine de copii (rudele cu care Anastasia a venit au 2 copilași micuți: de 2 și de 7 ani).
Încă îi este foarte greu să creadă că acest război chiar are loc și că nu este în siguranță acasă. Nu înțelege sensul lucrurilor și stările sunt contradictorii, însă credința în Dumnezeu este o resursă puternică ce îi oferă speranță. Întoarsă în Ucraina, pentru înmormântare, parca nu-i mai vine să plece, este inundată de emoții puternice, însă pozitive. În România, oamenii i-au oferit multe, totuși ”când te întorci acasă este ca acasă”. În timp ce ne povestește, Anastasia privește cerul albastru, aude păsărele cântând și ar fi tentată să creadă că este totul în regulă. Apoi, aude sirenele prevestind pericolul și revine la ideea că nu este bine.
În prezent, oamenii nu se mai ascund în adăposturi, în subsoluri când se aud semnalele sonore, așa cum procedau la începuturile războiului, ci rămân unde sunt. Aceasta se explică prin faptul că locuri de acest gen au fost bombardate, iar oamenii au rămas captivi. Acum, măsura de siguranță este retragerea în camere cu puține geamuri.
Prin intermediul Anastasiei, am putut afla și dacă se găsesc alimente și produse de bază care pot fi achiziționate. Deși nu este aceeași situație ca înainte de război, produsele de strictă necesitate se găsesc totuși, iar administrația locală veghează pentru ca prețurile să nu fie crescute foarte mult de comercianți. La începutul războiului, oamenii au golit rafturile, însă în prezent situația s-a echilibrat puțin.
O pasiune a Anastasiei este pianul. De la plecarea de acasă, a reușit să cânte o singură dată, iar piesa ei favorită interpretată despre Ucraina este: ”Rugăciunea mea să-mi fie auzită”.
Gândurile Anastasiei pentru cei care ajută poporul ei sunt pline de recunoștință: ”Mulțumim pentru orice ajutor, chiar și celor care pur și simplu sună și se interesează de ce avem nevoie. Pentru traducători. Vă mulțumim foarte mult! Oamenii se roagă pentru Ucraina, pentru situația apărută, discutând despre cum pot ajuta. Am fost impresionată de aceste lucruri!”.
Și noi îți mulțumim, Anastasia, pentru curajul tău, pentru povestea plină de putere pe care o spui generației tale, poporului tău, dar și poporului român. Îți dorim siguranță pentru tine și toți cei dragi!
Începând cu anul 1990, Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere și Ajutor – ADRA România se implică în special în proiecte de dezvoltare de care beneficiază întreaga populație. Conducându-se în proiectele asumate după motoul ”Dreptate. Compasiune. Dragoste.”, ADRA România aduce bucurie și speranță în viețile beneficiarilor prin promovarea unui viitor mai bun, a valorilor și a demnității umane. Furnizor de servicii sociale acreditat, ADRA România face parte din rețeaua ADRA Internațional, organizația umanitară globală a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, una dintre cele mai răspândite organizații neguvernamentale din lume, fiind activă în peste 118 de țări și conducându-se după o filosofie care îmbină compasiunea cu spiritul practic, adresându-se oamenilor în nevoie, fără să facă deosebiri de ordin rasial, etnic, politic sau religios, cu scopul de a sluji umanității astfel încât toți să conviețuiască așa cum Dumnezeu a plănuit.
ADRA România
