Doamne,
Noi, cei din Valea plângerii, venim cu recunoștință înaintea Ta ca să-Ți mulțumim că ai fost alături de noi și în anul care coboară spre apus și, împreună cu îngerii, vrem să Îți aducem slava și gloria care Ți se cuvin pentru veșnicie!
Uneori, ne-ai condus prin Valea Dura și ne-ai ajutat să rămânem în picioare, hotărâți să nu îngenunchem în fața „niciunui chip de aur”. Alteori, ai mers tainic alături de noi prin Valea umbrei morții, când am stat lângă trupul neînsuflețit al cuiva drag, de care ne-am despărțit îndurerați până la revenirea Ta. Îți mulțumim că ne-ai șters lacrimile fierbinți strânse în cupe de suflet și ai picurat balsam ceresc alinător și vindecător peste inimile noastre îndoliate. Niciodată mai mult ca în aceste sfâșieri de suflet nu Ți-am mulțumit mai mult pentru Planul de mântuire, în care ne-ai cuprins și pe noi, dându-ne speranța că „ochii noștri Te vor vedea și nu ai altuia”!
Cu Tine am urcat pe muntele Moria și am învățat să nu ne temem de nimic, ci să spunem întotdeauna: „Domnul va purta de grijă!” De pe „Sinaiul” vieții noastre, unde, ca Moise, am stat în prezența Ta și de vorbă cu Tine prin Cuvântul Tău, ne-am coborât cu fețele radiind de slava măreției și a dragostei Tale, ducând cu noi mesajul dragostei pentru cei mulți, care încă nu Te cunosc și, prin toate mijloacele oferite, Vestea cea bună a iminenței întoarcerii Tale a fost dusă pretutindeni cu sunet de trâmbiță.
Dar, adeseori am suspinat și am plâns din cauza greșelilor și a căderilor noastre. Ți le-am mărturisit și Tu ai fost gata să ne ierți și să reinnoiești puterile noastre spirituale.
Ne-ai ascuns în meritele Tale și ai așezat asupra noastră balsamul iertării și haina albă a neprihănirii Tale.
Ne-ai strâns în jurul Tău și ne-ai unit în lanțuri de rugăciune; ne-ai răspuns providențial la mii de rugăciuni înălțate, amintindu-ne că „biruința este la distanță doar de o rugăciune” și, chiar când Tu ne-ai răspuns altfel de cum Te-am rugat, ne-ai amintit că trăim în timpul evenimentelor finale, când mulți nu vor rezista încercărilor și este mai bine așa cum ai hotărât Tu.
Îți mulțumim pentru rugăciunile ascultate, pentru bolile vindecate, pentru zilele senine și fericite pe care ni le-ai oferit, pentru Duhul Sfânt care ne modelează și ne urcă pe treptele sfințirii până când chipul Tău se va oglindi în noi ca luna argintie pe luciul apei, în nopțile senine de vară; pentru zâmbetele înflorite pe fețele noastre când am invocat făgăduințele Tale, pe care le-ai împlinit magnific!
Prin ferestrele de cristal ale credinței, privim cum Adevărul înaintează ca „focul în miriște”, pregătind revărsarea Ploii Târzii, când milioane se vor atașa poporului Tău. Păstrăm în tezaurul minții și al istoriei noastre cele mai frumoase amintiri ale călăuzirii Tale providențiale pentru noi, personal, pentru familiile noastre, pentru poporul Tău vizibil și invizibil, pentru omenirea întreagă. Acum se scriu cele mai glorioase pagini din istoria universului, care vor fi pentru veșnicie mărturia dragostei incomensurabile pe care ai avut-o pentru noi, oamenii. Îți mulțumim pentru că nu ai conceput să trăiești eternitatea fără noi și, prin jertfa Ta, ne-ai oferit răscumpărare și dreptul de a purta veșnic Numele Tău, scris pe frunțile noastre.
Iată, aud, dinspre cer, ecoul unei muzici celeste. Auziți și voi? Da, da!… Se fac pregătiri!… Este repetiția generală a imnurilor nou compuse pentru primirea și încoronarea biruitorilor. Diademele și ramurile de finic sunt pregătite, iar harpele așteaptă atingerea mâinilor lor, pentru a face să răsune în tot universul cântarea Mielului și cântarea lui Moise. Voi fi și eu printre ei? Vei fi și tu?
Doamne, indubitabil, vei reveni foarte curând pe norul cel alb și ne vei lua „Acasă”, pentru a fi cu Tine pentru veșnicie. Atunci, vom spune din nou: „Eben-Ezer”. Îți vom cânta gloria și cinstea care Ți se cuvin, de se va zgudui universul și Îți vom ridica, din inimile și coroanele noastre, un monument de eternă recunoștință. Ești vrednic! Te iubim!
CÂNTAREA CÂNTĂRILOR MELE
Cântarea cântărilor mele
E doar pentru Tine, Isus!
Ea tainic se-nalță spre stele.
Mi-ești Soare în veci fără-apus!
În zori, pe la prânz, pe-nserat’,
Te caut, Te-aștept ca să vii!
Ești Crinul din văi, parfumat
Și Cel mai frumos, dintre mii!
Cuvintele Tale de har
Îmi farmecă-auzul și viața.
Ești marele Mărgătitar
Ce-n suflet aprins-ai speranța!
Îmi ești Preaiubitul ceresc!
Cu Tine eu merg zi de zi!
Pecete pe inimă-mi ești,
Comoară de preț pe vecii!
Ești floarea de colț a iubirii,
Luceafărul strălucitor!
Ești vrednic, Tu, Domn al măririi,
Onoare să-Ți dau, să Te-ador!
Cântarea cântărilor mele
E doar pentru Tine, Isus!
Ea tainic se-nalță spre stele.
Mi-ești Soare în veci fără-apus!
Magdalena Toma
