Școala de Sabat
Concluzii în versuri, studiul nr. 9, trimestrul 4, 2025
Moștenitori ai făgăduințelor, prizonieri ai speranței
Un Eden pierdut suspină tainic după Canaan!
Îl vom pierde și pe-acesta? Jertfa oare-a fost în van?
Canaanul și Edenu-s daruri de la Cel Preasfânt
Și moștenitori ajungem de-mplinim al Său Cuvânt!
Felul cum e împărțită țara și eliberată
O fereastră larg deschide către inima de Tată
A Iubirii ce-Și dorește toți egali și buni să fie
Zi de zi, nu doar în „anul celebrat cu veselie”!
Însă moștenirea țării – și orice făgăduință –
Pururi sunt condiționate de-ascultare și credință!
De aceea, răzvrătirea și neascultarea lor
Cu exil sunt pedepsite, lacrimi pe-un străin ogor!
Domnul credincios rămâne! Când ei își mărturisesc
Tot păcatu’, ’n dar iertare de la Dumnezeu primesc!
Vocea Lui și azi răsună: „Din exilul morții reci,
Vrei să vii în Țara păcii, ca s-o moștenești în veci?
- M.
