Școala de Sabat
Concluzii în versuri, studiul nr. 8, trimestrul 4, 2025
Iosua și Caleb – uriași ai credinței
Doar Caleb și cu Iosua vești aduc, plini de credință,
Că, în Canaan, cu Domnul, ei avea-vor biruință!
Nu ca ceilalți zece, care au privit cu ochi firesc
Anachimii, zidurile-n Canaanul pământesc.
Căci Caleb, „însuflețit e de alt duh”; e credincios
Și „cu inima întreagă” pentru Domnul său, Hristos!
Iar Iosua, „ce-și primește ultimul partea rămasă”,
Lângă Șilo-n simplitate își zidește propria-i casă.
Stăm la granițele țării Canaanului de sus!
Ce raport dăm omenirii?! Se-oglindește-n noi Isus,
Încât toți să își dorească țara cu porți de-amarant?!
Pentru Acsa vremii noastre suntem pildă de urmat?
Prin lentilele credinței lumea altfel o vedem
Și de partea Celui Veșnic vrem ca să rămânem fermi!
Uriaș sunt în credință? Mă întreb și te întreb!
Sunt loial ca și Iosua? Sunt un temerar Caleb?
- M.
Pe anachimi, doar statura îi cataloga „uriași”. Dar „uriașii în credință” ne uimesc prin statura lor spirituală, prin bogăția lor sufletească, prin tenacitatea și curajul de neînvins, prin statornicia și creșterea în credință până la asemănarea cu Cel Sfânt, „până la starea de om mare și înălțimea staturii și plinătății lui Hristos” (Efeseni, 4:13 u.p.).
Când au plecat din Egipt, și Iosua, și Caleb erau doar niște sclavi. Faptele mărețe ale lui Dumnezeu din timpul exodului au rămas neșterse din sufletul lor și au fost pietre de hotar la temelia credinței lor. Peregrinajul prin pustiu, alături de generația condamnată, care murea, în timp ce ei erau ocrotiți, i-a călit și le-a întărit hotărârea de a râmâne neclintiți ca stânca de granit, cu inima curată pentru Dumnezeu, ca și Daniel, în Babilon!
Întorși din iscodirea Canaanului, ei încurajează prima generație să vadă, dincolo de anachimi, pe mărețul General al oștilor cerești și al lor, care le va da izbândă. Nu se tem când sunt amenințați, nici în clipa când „adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre!”
Patruzeci de ani mai târziu, alegerea pământului care să le fie moștenire vorbește până astăzi despre statura lor de „uriași ai credinței”! Neînfricatul Caleb cere Hebronul, unul dintre cele mai dificile locuri de cucerit din țară și astfel transmite fiicei sale și întregii generații tinere o credință autentică! Iosua, nobil și smerit, alege „partea rămasă”, care nu întâmplător se afla lângă Șilo. Inima lui rezona cu Acela pe care Îl iubise, Îl urmase și pe care-L va adora până în clipa morții.
Cât de mult îmi doresc să-L urmez și eu pe Domnul cu aceeași devoțiune, cu același curaj și cu o credință de neclintit, până-L voi vedea aievea venind pe norii cerului! Nu-i așa că și tu îți dorești la fel?
