Școala de Sabat
Concluzii în versuri, studiul nr. 03, trim. 2/2026
Mândrie sau smerenie?
„Nu iubiți păcatul”, lumea, tot ce-i efemer, firesc:
„Pofta ochilor și-a firii”, care eu-l preamăresc!
„Dacă cineva iubește lumea”, cu tot ce e-n ea,
„Dragostea-n el nu rămâne!” și-atunci sigur va cădea!
„Numai cel ce recunoaște c-a greșit și-i păcătos,
Poate-n dar ca să primească mântuirea, prin Hristos!”
Admirând neprihănirea Celui ce ne e Model,
Cu alți ochi privim păcatul și-ntunericul din el!
Cel mai odios din toate, jignitor pentru Cel Sfânt,
E mândria-ntrețesută-n faptă, vorbă și în gând!
Dar, ca Moise, cu privirea pironită spre vecii,
Să-L urmăm în umilință pe cel mai frumos, din mii!
Doamne, blând, smerit ca Tine sau ca Moise, Daniel,
Să trăiesc și eu, vreau, zilnic, ca să fiu cu Tine-n cer!
Este cineva, ce-n luptă, pe genunchi, vrea biruință?
„Sunt cu tine! Vei învinge!” – este-a Lui făgăduință!
T. M.
