Școala de Sabat
Concluzii în versuri, studiul nr. 10, trim. 2/2026
Pocăința și iertarea
Susurul cel blând și tainic ne arată ce-am greșit
Față de ai noștri semeni și de Cel ce ne-a iubit!
Recunoaștem?… Sau respingem?… Dacă cerem azi iertare,
Mâine ni se vor deschide iar petalele spre Soare!
„Când evlavia-i ca roua care trece în curând,
Să ne-ntoarcem la păstrarea legământului cel’ sfânt!”
„Pocăiți-vă!” – răsună peste veacuri și-azi solia!
Cel ce iartă, vina șterge cu-al Său sânge e MESIA!
„Pocăința-adevărată-nseamnă caracter schimbat!”
Nu se-mbracă-o haină nouă peste alta cu păcat!
Numai la piciorul crucii e izvor de curățire
Pentru cine se smerește! O, ce har! O, ce iubire!
„Cea mai scumpă, mai frumoasă și mai demnă haină este
Din [in sclipitor, subțire]”! Doar la cruce se găsește!
Haina albă a sfințirii e cadoul Cerului!
Vrei ca s-o purtăm de-acuma pân’ la nunta Mielului?
T. M.
