DECALOGUL FAMILIEI
Cine nu-şi doreşte, oare,
O familie fericită,
Unde Domnul să coboare
Cu iubirea-I infinită?
Pentru-aceasta, zece trepte
Stau ’nainte-ţi, să le urci,
Şi, după principii drepte,
Casa, tu să ţi-o conduci!
- Cere-I sfat lui Dumnezeu
Şi-mplineşte-l zi de zi!
Nu considera că-i greu
Sau, că tu mai bine ştii!
- Când se înnorează cerul
Şi conflictele apar,
Nu fi rece, dur ca fierul,
Infidel, duplicitar!
III. Numără pân’ la o sută,
Înainte de-a vorbi!
Altfel, poţi să spui cuvinte,
Care dor şi pot răni!
- Chibzuieşte şi te roagă,
Ca să nu vorbeşti în plus!
Dar, îndeosebi, ascultă!
Şi-altul are-un dram de spus!
- Nu învinui întruna,
Acuzând pe celălalt!
Recunoaşte-ţi slăbiciunea;
Fii deschis şi temperat!
- Lasă-asprimea, ironia.
Nu vorbi, când eşti „încins”!
Preţuieşte armonia!
Focul urii lasă-l stins!
VII. Să gândeşti în şapte feluri,
Pentru-a proceda cu tact!
Fii tu-acela ce semnează
Primul, al iertării pact!
VIII. Să nu aminteşti vreodată
De greşelile trecute!
Dragostea adevărată
Poate totul ca să uite!
IX. Nu lăsa vreo supărare,
Vreun conflict nerezolvat,
Ci ia-ţi timp pentru-mpăcare
Şi te roagă ne-ncetat!
X. Nu pretinde cu asprime,
Numai altui’, să se-ndrepte,
Ci, începe chiar cu tine!
Urcă tu aceste trepte!
Astfel, binecuvântare
Peste casa ta va fi,
Un Eden scăldat în soare,
De-astăzi până-n veşnicii!
T. M.
