EBEN-EZER – 2024
Doamne,
Am alergat cu bucurie pe pajiștea necuprinsă a anului care se scurge în clepsidra timpului și am cules nenumărate flori de mulțumire și panere mari, pline cu trandafiri și crini de recunoștință pentru Tine, Cel care ne-ai oferit binecuvântări fără număr și în acest an: zile însorite și fericite, atât personal, cât și ca familii și biserică; zile cu nori, furtuni și frământări tulburătoare, care ne-au apropiat mai mult de Tine și au sporit frumusețea caracterelor noastre; balsam de Galaad pentru rănile pe care păcatul ni le-a adus și nemeritatul har al iertării; ocazii speciale și încântătoare, când mii de suflete s-au hotărât să treacă de partea Ta, sporind gloria Numelui Tău… Și, vorba lui Pavel, „nu mi-ar ajunge vremea” ca să enumăr binecuvântările revărsate peste fiecare dintre noi, care, cu sinceritate vorbind, au fost infinit mai multe decât suferințele îngăduite!
Ca pe aripi de vultur ne-ai purtat în siguranță și în anul acesta peste munții înalți ai credinței, peste văi adânci, pline cu dureri și nesiguranță și peste mări învolburate și furioase, care ne-au testat statornicia și încrederea în Tine. Printre fiorduri, ghețari și stânci, printre lacrimi, cataclisme și boli, am văzut preocuparea și grija Ta deosebită pentru fiecare dintre noi, ca și când nu ar mai fi existat nicio altă ființă pe pământ. Am văzut cu ochii noștri împlinindu-se cuvintele Sfintelor Scripturi și ale Spiritului Profetic pentru timpul măreț și solemn pe care îl trăim. Îți mulțumim!
Chiar dacă pe obrajii noștri au curs lacrimi – de pocăință sau de durere, când am vegheat la patul celor dragi atinși de felurite boli; chiar dacă am mângâiat fruntea rece a unei persoane iubite, ce ai îngăduit să treacă la odihnă până în zorii dimineții învierii, Tu ai stat iubitor lângă noi, ne-ai șters, cu mâna Ta străpunsă, lacrimile fierbinți strânse în cupe de suflet, picurând balsam ceresc alinător și vindecător peste inimile noastre îndoliate. Ne-ai mângâiat, ne-ai încurajat și ne-ai ridicat privirea în sus, spre norul cel alb pe care ești gata să cobori curând, ca să ne iei Acasă.
Îți mulțumim pentru rugăciunile ascultate, pentru bolile vindecate, pentru devoționalele sublime și predicile pastorale, prin care ai hrănit sufletele noastre; pentru făgăduințele Tale, pe care le-am invocat și pe care le-ai împlinit magnific!
În furtunile vieții, Tu ne-ai așezat picioarele pe Stâncă și ne-ai ridicat privirea spre cerul senin de dincolo de nori, înflorind zâmbete pe fețele noastre și asigurându-ne din nou și din nou că ești alături de noi. Îți mulțumim!
În cele mai mari dureri, ne-ai întâmpinat cu flori de mângâiere și, cu dragostea Ta, revărsată în cascade peste noi, ne-ai vindecat rănile și ne-ai șters lacrimile. Descoperirile Tale, din Sfânta Scriptură și din Spiritul Profetic, ne-au luminat drumul spre biruință și ne-au dat curaj să înaintăm, pe genunchi, și să nu ne temem de nimic altceva decât de a Te întrista prin vreun păcat rămas nemărturisit și nepărăsit.
Prin ferestrele credinței, privim cum Adevărul înaintează ca „focul în miriște”, pregătind toată verdeața de pe câmp pentru Ploaia Târzie. Păstrăm în caseta memoriei și a istoriei noastre cele mai frumoase amintiri ale călăuzirii Tale providențiale pentru noi, personal, pentru familiile noastre, pentru poporul Tău vizibil și invizibil, pentru omenirea întreagă. Ajută-ne să lucrăm intens și cu dragostea dintâi pentru salvarea semenilor noștri și să culegem cât mai multe diamante vii pentru coroana slavei Tale.
Îți mulțumim că ne-ai unit în lanțuri de rugăciune și ne-ai oferit curajul de a urca pe baricadele credinței, temerari și puternici în fața vrăjmașului înfrânt la cruce!
Ne este dor să vii, să Te vedem aievea, să ridicăm un ultim Eben-Ezer înalt cât jertfa iubirii Tale pentru noi și, împreună cu îngerii și întregul univers, să preamărim Numele Tău, într-o patetică și sublimă simfonie: simfonia dragostei ce Ți-o purtăm.
Ești vrednic de toată iubirea, prețuirea și adorarea noastră, până în veșnicii!
MI-E DOR DE ȚARA VISURILOR MELE
Spre cerul înstelat privesc cu dor…
Când vei veni, iubit Mântuitor?
Mi-e dor de țara visurilor mele
Și, pentru ea, culeg șirag de perle:
Topaz de ascultare devotată;
Safir de viață sfântă, nepătată
Și iaspisul curat; și amestist.
Să locuiești în mine, doar Tu, Hrist!
Fără de pată haina mea să fie,
Oglinda Ta, plăcută feerie!
Iar toți cei care vor privi la mine
Să simtă că se întâlnesc cu Tine!
Pentru coroana Ta, cu zel adun
Noi stele, zilnic, să Te încunun;
Să-Ți fie bucuria de nespus,
Cât jertfa Ta de mare, scump Isus!
Să scrii Numele Tău pe fruntea mea!
Eu știu că în curând Te voi vedea!
Comoară Tu mi-ai fost și îmi vei fi
Și floarea mea de colț, în veșnicii!
T. M.
decembrie 2024
