SINTEZE BIBLICE MAJORI – TRIM. 4 – 2015
IEREMIA
- Poate ești chemat de Domnul la slujire, de copil.
Ca și Ieremia-acceptă planul Lui și fii umil!
Dumnezeu e Veghetorul! Să-mplinești al Său Cuvânt!
Prin orice ar fi să-ntâmpini, rămâi credincios! Fii sfânt!
- Criza cea mai grea și mare din interior erupe. Ioachin și Zedechia sorb păcatul ca din cupe.
În apostazie-afundă tot poporul și n-ascultă
Strigătul lui Ieremia, prin care Hristos cuvântă.
„Cum M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii!
Și-au săpat puțuri crăpate… Pot Eu a nu-i pedepsi?”
După cum, ca Ieremia, Diogene căuta
Om cinstit, mă-ntreb: „Azi, Domnul, ce găsește-n viața mea?”
- Ultimii cinci regi din Iuda, Iosia excepție fiind,
Duc poporul la ruină, judecata Sa grăbind.
„Dar voi strânge rămășița și voi fi al ei Păstor”-
Spune Domnul. Azi, fac parte și eu din numărul lor?
- „Binecuvântat e omul care-n Domnul se încrede!
E ca pomul lângă ape, cu frunzișul veșnic verde.”
Dar în inimă păcatul când e-adânc gravat, refuză
Și mustrarea, și pe solul Domnului, și chiar l-acuză.
„Doamne, până când păcatul secetă aduce-n lume?
Vindecă-ne Tu, o, Doamne, și condu-ne pe căi bune!”
- Ca și Luther, Ieremia simte „focu-arzând” în oase,
De-a transmite fără teamă ale Domnului mesaje.
„M-ai înduplecat, o, Doamne! M-am lăsat înduplecat,
Dar necazuri, cu picioare în butuci, am îndurat.”
Sunt și azi „Pașhuri” și sfetnici fără teamă de Cel Sfânt.
Ca și Ieremia-nvingem prin Hristos și-al Său Cuvânt.
- Oare trebuie și nouă, în simboluri să ne spună
Domnu-avertizări solemne azi, când harul stă s-apună?
Suntem noi supuși ca lutul în mâna Olarului?
Numai El remodelează, în noi, de vrem, chipul Lui.
Ca un brâu de in, iubirea-I ne-nconjoară necurmat.
De-L respingem, vom ajunge-n Babilon, un „vas stricat”.
Cum brâu-i lipit de coapse, ne vrea Hrist lipiți de El,
Nimic să nu ne despartă pân’ vom fi cu El în cer!
- „O, de mi-ar fi plin cu apă capul și-ochii-izvor de lacrimi,
Mult aș plânge, zi și noapte, pe poporul plin de patimi!”
La fel e de-ndurerată inima Celui Prea’nalt,
Căci exilul îi așteaptă pe cei ce n-au ascultat.
Oare și-azi continuă criza? Vezi ce idoli ai în suflet!
Dumnezeu poate să ierte și să-ndrepte al tău umblet.
„Înțeleptul să se laude nu cu-nțelepciunea lui,
Ci că mă cunoaște, știe că sunt Domnul cerului!”
- Mare mi-e și azi mirarea cum, dintr-un bunic și-un tată
Trăiți în nelegiuire, Iosia e-o nestemată!
Viața mamei și-a bunicii în bine-l influențează.
Iosia face reforme: templul sfânt îl renovează;
Strică idolii, Tofetul; Paștele-i din nou serbat
Și în legământ cu Domnul tot poporul e chemat.
„Iosia” poți fi tu tu astăzi. Faci reforme-n viața ta?
Prin Isus, un templu sacru să îți fie inima!
- „Ascultați!” ne zice Domnul. Nu un jug de lemn, de fier,
Ci luați jugul Meu și-urmați-Mi, blânzi și umiliți, fideli!
Luați și crucea, și Scriptura, spre-a respinge cu curaj
Pe alți „Hanania” astăzi! Spuneți lumii-al Meu mesaj!
Și trăiți, ca Ieremia, tot cuvântul predicat.
Cine-ascultă și-mplinește, va fi pentru veci salvat!
- Israel, prin neascultare, la ruină a ajuns.
Îl așteaptă-acum exilul și-un Ierusalim distrus.
Glas profetic se aude astăzi prin alți „Ieremia”.
Oare noi vom lua aminte?… Sau vom pierde veșnicia?
- Ca un simbol al iubirii, curcubeul harului,
Strălucind, ne spune tainic c-avem preț în ochii Lui.
Dumnezeu, prin Ieremia, legământu-l rennoiește
De-a le da eliberare, -un viitor și o nădejde.
O, aștept cu-ardoare ziua când cu Domnul vom serba
Noul legământ, la Cina din Împărăția Sa!
- Îl admir pe Ieremia, că alege să rămână
Cu-al său neam, cercând să-l smulgă din purtarea lui păgână.
Dacă spre Egipt întoarsă li-era inima de mult,
Nu-i de vină Ieremia și nici scribul său, Baruc.
Nu vrem astăzi, pe-a’ lor urme să călcăm înspre ruine.
Doamne, ia-ne inimile și întoarce-le spre Tine!
- Azi, „profetul lacrimilor” nu mai este printre noi,
Dar solia-i actuală și în vremea de apoi.
Avem lecții prețioase din istorie de-nvățat:
Ascultarea personală, viața fără de păcat,
Fără false ritualuri și fără ipocrizie,
Tainic, tuturor vor spune că religia ni-e vie;
Și că Dumnezeu iubește pe-orice om și-l vrea salvat,
Cu întreaga-I rămășiță, în al cerului palat.
Acolo nu vor fi lacrimi… Marea Luptă s-a sfârșit!!!
Dumnezeu este iubire. Fie-n veci de veci slăvit! AMIN.
Magdalena Toma, 17 decembrie 2015
