SINTEZE BIBLICE MAJORI – TRIM. 3 – 2016
ROLUL BISERICII ÎN SOCIETATE
PROLOG
Ca să știm ce misiune are azi biserica,
Și ce rol în societate, Biblia vom cerceta.
- Noi am existat în planul dragostei lui Dumnezeu,
Fiind creați în minte, suflet și-n trup după chipul Său.
Dar păcatul, ca un șarpe-n viață când s-a furișat,
Chipul Său, în primii oameni, mult s-a deteriorat.
Doar jertfa ispășitoare-a Domnului ne dă speranță
Că-n noi reașază totul, spre-a trăi o nouă viață.
Ca biserică, menirea ce-o avem pe-acest pământ,
E ca-n viața multor oameni să refacem chipu-I sfânt.
- Privilegiul stăpânirii omului pe-acest pământ
Are limite-nțelepte, scrise-n Legea Celui Sfânt.
Ca și-Adam și Eva, suntem doar ai Săi administratori!
Păsări, flori și animale pot sta, pentru noi, ca martori
Că-ngrijim planeta-aceasta, că pe oameni îi iubim?
Recunosc în noi, săracii, caracterul Său divin?
- Prin profeții Săi ne spune Domnu-n Vechiul Testament
Să iubim dreptatea, mila și să ne purtăm atent
Cu orfanii, văduvele, cu săracii și cu toți,
Dacă vrem cu El, odată, să intrăm pe-a’ slavei porți.
Altfel, postul și-nchinarea sunt doar niște forme reci!
Ca Isus, zilnic și-n Sabat, pe-a’ durerilor poteci,
S-alinăm, să ștergem lacrimi, să fim forță-n mâna Sa
Și-atunci evanghelizarea grabnic se va încheia.
- La tot pasu-n jurul nostru, ca și-n Vechiul Testament,
Sunt bolnavi, oameni ai străzii, plânși și fără nici un cent.
Dar, pe-oriunde curge râul dragostei, nimic nu moare.
Să fim perle de iubire, ape vii, vindecătoare!
„Omule, ce alta cere, de la tine, Hrist iubit
Decât ca să faci dreptate, milă și să fii smerit?”
Ca biserică-n mod faptic, să fim binecuvântare,
Pân’ la marginile lumii vestind „anul de-ndurare”.
- Vrem și noi „să facem găuri în” al lumii „întuneric”;
Ca Isus, în societate, să avem un rol benefic,
Să fim, pentru-oricare-„aproape”, un samaritean milos;
Să ne-amestecăm ca sarea, printre oameni, ca Hristos.
Ca să secerăm, la urmă, rod de suflete, bogat,
Să „plantăm” biserici! Azi e ultim ceas de semănat!
- Nu stând într-un glob de sticlă pe-oameni îi vom câștiga,
Ci iubindu-i, ca și Domnul, folosind metoda Sa.
Ținând un bolnav de mână, altuia lacrimi ștergând,
Fii risipitori prin lume către casă conducând,
Toți să simtă că, prin tine, se-ntâlnesc azi cu Isus,
Să dorească să-L urmeze decât orice mai presus!
Interacționând cu oameni care nu-L cunosc pe El,
Le-așezăm pașii pe calea sfântă, sigură spre cer.
- Dacă azi, la alt „Ninive” ești trimis de Cel de Sus,
Nu fi reticent, ca Iona, ci iubește ca Isus!
Toți să simtă că doar bine tu le vrei și că îți pasă!
Pentru „orbi” fii, către ceruri, binecuvântată rază.
Mâna Lui, prin mâna noastră, să atingă inimi mii.
Numai dragostea câștigă. Ea în veci nu va pieri!
- După ce Hrist, printre oameni, deseori Se-amesteca,
Arătând că le vrea bine, El prietenii lega;
Oferea compasiune, uneori plângând cu ei,
Turnând peste orice rană stropi din cupa dragostei.
Te invit să vii cu mine, ca să fim mângâietori
În cămine, în spitale, dând speranță tuturor
Că-n Hristos e vindecarea și de boli, și de păcat.
Veșnică recunoștință Celui care ne-a salvat!
- Să pășim din nou pe urma Domnului Hristos Isus,
Ce de oameni Se-ngrijește, de la răsărit la-apus.
Cine pentru alții-și face timp, deși e ocupat?
În chemări neprevăzute, sunt ca Domnul implicat?
Ce frumoasă-i întrebarea:„Cu ce te pot ajuta?”
Orbi, bolnavi sau paralitici, Hrist pe toți îi vindeca.
Dacă vrem să fim „Tabita”, văduve, orfani și-azi sunt.
În iubire, toți la lucru, să-L urmăm pe Cel Preasfânt!
- Prin fapte de bunătate, grijă pentru mari și mici,
Poți încrederea deplină, ca Isus, să le-o câștigi.
Daniel și Neemia, Iosif și primii creștini
Pentru regi, păgâni și neamuri au fost pilde și lumini.
Și noi, investind iubire-n oameni, le vom fi plăcuți
Și-astfel, Domnul va atrage către cer, și azi, pe mulți.
- „O, veniți azi după Mine!” – Hrist ne spune tuturor,
Precum oile ascultă glasul bunului păstor.
Domnu-i căuta pe oameni, socializa cu ei,
Dăruind oricărui suflet ale-Mpărăției chei.
Dacă tu-ntâlnești pe cale un Agripa, un Zacheu,
Spune-le tot ce făcut-a, pentru tine, Dumnezeu!
El la ușă stă și bate și, prin noi, azi face-apel.
Cine-aude și deschide, veșnic va cina cu El.
- Azi, în marile orașe, multe câmpuri misionare
Stau deschise-n fața noastră pentru evanghelizare.
Prin lucrare personală sau adesea-n grupe mici,
Poți să-i înțelegi pe oameni, cu iubire să-i atingi.
Dacă pregătim terenul, ne rugăm stăruitor
Și-aruncăm sămânța bună în al inimii ogor,
Mii din sate și orașe Adevăru-l vor afla
Și lucrarea mântuirii în triumf se va-ncheia.
- Revenirea Sa e certă! Până-atunci suntem chemați
La renaștere, reformă, în evlavie-mbrăcați.
Lumea are azi nevoie de-a-L cunoaște pe Isus
Și, prin noi, la vindecare orice om fie condus!
De lucrăm intens, ca Domnul, cu iubire, zi de zi,
Toți afla-vor vestea bună și-n curând va reveni.
Timpul lung de așteptare, în sfârșit, se va-ncheia
Și în cer, în veci, cânta-vom: „Dumnezeu e Dragostea”!
Magdalena Toma, 15 septembrie 2016
