SINTEZE BIBLICE MAJORI – TRIM. 2 – 2015
EVANGHELIA DUPĂ LUCA
PROLOG
Luca este-o perlă rară, scoasă din marea „elenă”,
Luptător spre biruință pe a „Marii Lupte” scenă.
Ceru-l cheamă să lucreze ca evanghelist și medic,
Colaborator cu Pavel pentru slava Celui Veșnic.
Pentru-a scrie Evanghelia, face-adesea cercetări
Și lasă posterității veridice relatări
Ordonate cronologic, pentru ca să știe toți
Cine-i Hrist, Cel ce deschide ale veșniciei porți.
- Un celest ecou se-aude și-azi: „Slăviți pe Dumnezeu!
S-a născut, dintr-o fecioară, într-un staul, Fiul Său.”
Vreau ca Simeon și Ana să-L măresc și să-L invit
Să Se nască, să domnească și în mine-n infinit.
- Ca Ioan Botezătorul, calea vreau să-I pregătesc
Și ca Domnul, în pustie, ispite să biruiesc.
La botez, să spună Tatăl și de mine, fericit:
„În tine-Mi găsesc plăcerea; și tu Mi-ești fiu preaiubit!”
- Mulți contestă că Isus e unic Fiu de Dumnezeu.
„Dar voi – ne întreabă Domnul – cine ziceți că sunt Eu?”
Ca și Petru și-ucenicii, inspirați de Duhul Sfânt,
Spunem clar: „Tu ești Hristosul! Te urmăm cu dor și-avânt.”
- „Vino după Mine!” – cheamă Hrist și-azi la ucenicie –
„Și vei fi pescar de oameni”, de comori pentru vecie.
Este cea mai sfântă-onoare, însă cere-un preț în schimb:
Eul răstignit pe cruce; doar Isus al vieții nimb.
- Domnul este Creatorul! El ne-a dat Sabatul sfânt,
Semn al autorității Sale-n cer și pe pământ..
Ne-a-nvățat cum să îl ținem, dar nicicum nu l-a schimbat.
Cine Sabatu-l sfințește, va fi-n cer încoronat.
- Într-o vreme când femeia nu avea nicio valoare,
Domnul îi acordă cinste, demnitate și onoare.
Luca, cel ce-i prim istoric al bisericii creștine,
Amintește de parfumul implicării lor depline.
Nume ca Elisabeta sau Maria, mamaSa,
Roda, Lidia, Tabita, Marta – spun că El avea
O lucrare specială și-un mandat deosebit
Pentru fii și pentru fiice-n mod egal de împlinit.
- Dar aceasta e posibil doar prin Duhul Său cel Sfânt,
Cum și Domnul biruit-a când a fost pe-acest pământ.
Nopți întregi stătea în rugă, ziua răspândind lumină,
Pace, hrană, vindecare și iubirea Sa divină.
- Hrist, prin meritele Sale-a-ntins un pod peste abis,
Ca oricine vrea, să aibă, către cer un drum deschis.
Noi suntem oaia pierdută, fiul cel rătăcitor,
Bartimeu, Zacheu, leprosul ce strigă după-ajutor.
Pe toți ne ascultă Domnul… Dar noi Îl vom asculta,
Urmându-L în umilință, dându-I toată inima?…
- În istoria lumii, Domnu-i cel mai mare-Învățător.
Predica Sa de pe Munte este cod nemuritor.
Cu-a Sa autoritate izgonea demoni și boli,
Potolea furtuni pe mare, curma ai morții fiori.
Toți cei ce-mplinesc Cuvântu-I sunt familia Sa nouă.
Ca samariteanu-ajută; pâinea-mpart cu-oricine-n două.
- Cine pe Isus iubește, cu El merge zi de zi.
Nu caută, printre semeni, cel mai mare el a fi.
Inima, voința, gândul aparțin doar lui Isus,
Iar pe semeni îi iubește decât sine mai presus.
Cu făcliile aprinse și cu mijlocul încins,
Să veghem și să fim gata! Vine Domnul, Cel Ne-nvins!
- Dacă-Mpărăția slavei încă o vom aștepta,
Cea a harului, de Domnu-ntemeiată-a fost deja.
Vreau să fiu și eu un martor al acestei-Mpărății,
Să-L aștept, în ziua-aceea, cu o jerbă de „flori vii”.
- Să-L urmăm acum pe Domnul spre Ierusalim mergând.
Văd cum Își îndreaptă pașii-ngândurat, trist și plângând,
Căci acei care-L primiră cu intrare(a) triumfală,
În curând Îl vor trimite-n judecată, cu ocară.
Nu doar templu-l curățește; El vrea și inima mea,
S-o sfințească, spre-a aduce roade scumpe-n via Sa.
Și mai vrea să dau cinstire mai întâi lui Dumnezeu,
Iar cezarului, respectul până la Cuvântul Său.
El, prin Cina rânduită-n locul Paștelui, ne spune
Că iubirea-I pentru mine, pentru tine-n veci n-apune.
- Mărturii vii pentru-aceasta-s Ghetsimani și Golgota.
Verifică-te: ești Iuda, preoții din vremea Sa?
Ești Irod, Pilat, Caiafa sau tâlharul de pe cruce,
Despre care Domnul slavei cert aminte-Și va aduce?
Moartea nu-L putea reține pe Hristos într-un mormânt!
A-nviat în biruință, peste moarte-n veci călcând!
Universu-ntreg triumfă: DUMNEZEU ESTE IUBIRE!
Nardul vieții mele, Doamne, fie-Ți veșnic mulțumire!
Magdalena Toma, 21 iunie 2015
