A. W. Tozer se ruga astfel: „Doamne, învaţă-mă să ascult! Viaţa este zgomotoasă şi urechile mele au obosit de miile de zgomote care le asaltează necontenit. Dă-mi spiritul băiatului Samuel, care a spus: «Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă» (1 Sam. 3:9).
Într-o lume înecată de atât de mult zgomot, alege să faci linişte în fiinţa ta! Dacă ai fi sincer cu tine, să ai curajul să te opreşti şi să te uiţi în sufletul tău, să vezi cum zgomotul nebunesc al lumii, nu a făcut alceva decât să-ţi fure pacea, să aducă în locul frumuseţii Lui Dumnezeu, tot acest zgmot a adus neliniştea care cuprinde întreaga lume. O, dacă ai recunoste ca dincolo de zâmbetul tău desenat cu pensula tocită de atâta fals, se ascunde un suflet sfărâmat, sfărâmat de lume,sfărmat de relaţii de doi bani pe care le-ai avut, de oameni care nu au făcut alceva decât să lovească în sufletul tău cu “bocancii” lor murdari de noroiul lumii. ~ citește mai departe…
