Mi-e frică într-o lume fără credinţă, mă tem de consecinţele alegerilor pe care în numele mândriei, renumelui le facem în fiecare zi. Am devenit stăpâni furând din cadourile Universului, am exploatat din pământul dătător de viaţă resurse şi am devenit creatori de lucruri diabolice.
Adunăm în fiecare zi, în fiecare ceas din această perpetuă călătorie în neant (pentru unii dacă nu pentru toţi) numai răutate, construind astfel graniţe între noi. Vorbim fără să punem suflet, construim relaţii din interes, urmărim mereu şi mereu aceeaşi poteca strămoşească şi anume gloria puterea şi controlul, lauri ce se veştejesc lăsând în urmă doar praful unei vieţi amărâte. Şi poate că fiecare om îşi are propriul interes, însă cred că mai presus de interes se afla altceva, se află visurile pasiunile şi scopurile pentru care am fost făuriţi de o mâna divină, însă ele zac afundate într-o mlaştină de frustrări şi idei. continuarea aici […]
