„Vă spun vouă, prietenii Mei…
Am să vă arăt de cine să vă temeţi.
Temeţi-vă de Acela care …are PUTEREA…
da, vă spun, de El să vă temeţi!” (Luca 12,4,5)
O dispută deosebită care duce pe unii spre o luptă, o spaimă aparte se dezvolta de câteva săptămâni în ţara noastră – cea privind numarul 666! … „Controversele, intretinute de o parte mai radicala a clerului, s-au legat de faptul ca documentele in cauza (noile carti electronice de identitate ) contin cifra 666, cifra cu semnificatii simbolice negative in Biblia crestina” (Gândul, 11.02.09)
Ce spune Biblia?
Apocalipsa 13,16-18: „Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om; şi numărul ei este: şase sute şase zeci şi şase”
„Toţi oamenii vor avea de-a face cu această legislaţie. După cât se pare, numai rămăşiţa credincioasă va refuza să asculte (vezi v. 8; vezi şi cap. 12,17).
Semn. Gr. charagma, „o imprimare”, „o ştampilare”, „un semn”. Este evident că aici este vorba de un semn al loialităţii faţă de fiară, un element special care denotă faptul că purtătorul se închină fiarei dintâi, a cărei rană de moarte a fost vindecată (v. 8). Comentatorii adventişti consideră că nu este vorba de un semn fizic, ci despre un semn care arată că purtătorul este loial puterii reprezentate de fiară. Atunci controversa se va concentra asupra legii lui Dumnezeu, şi în special asupra celei de-a patra porunci (vezi comentariul de la cap. 14,12). De aceea, păzirea duminicii va constitui un astfel de semn, dar nu înainte de momentul în care puterea fiarei va reînvia, iar păzirea duminicii va deveni o chestiune a legii civile. Adventiştii susţin că în acelaşi timp a treia solie îngerească va avertiza împotriva primirii acestui semn (cap. 14,9-11). Această solie va creşte până la o mare strigare (cap. 18,1-4) şi le va oferi oamenilor lumină cu privire la problemele aflate în litigiu. Având atunci problemele clar înaintea ochilor, dar, cu toate acestea, alegând să sprijine instituţia fiarei, deşi ştiu că ea este în contradicţie directă cu porunca lui Dumnezeu, prin aceasta oamenii vor arăta supunere faţă de această putere şi vor primi semnul fiarei.
Mâna dreaptă… pe frunte. Semnul pe mâna dreaptă sau pe frunte poate arăta că este afectată nu doar munca (mâna), ci şi credinţa omului. De asemenea poate sugera două categorii – cei care se supun decretelor fiarei pur şi simplu din cauza presiunii şi cei care o fac din convingere.(CBAZŞ)
Istoria se va repeta. Religia falsã va fi înãlţatã. Ziua întâia a sãptãmânii, o zi de lucru obişnuitã, neavând nici un fel de sfinţenie, va fi aşezatã aşa cum a fost aşezat chipul în Babilon. Tuturor naţiunilor, limbilor şi popoarelor li se va porunci sã se închine la acest fals sabat. Acesta este planul lui Satana pentru a face fãrã valoare ziua instituitã de Dumnezeu şi datã lumii ca un monument amintitor al creaţi. Decretul care impune cultul acestei zile urmeazã sã fie dat în toatã lumea. Într-o mãsurã limitatã el a şi fost dat. În diferite locuri puterea civilã vorbeşte cu glasul unui balaur la fel cum împãratul pãgân a vorbit captivilor . Judecata şi persecuţia vor veni asupra tuturor acelora care în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu, refuzã de a se închina la acest fals sabat. Forţa este ultimul mijloc al oricãrei religii false. La început încearcã cu atracţia, aşa cum împãratul Babilonului a încercat cu puterea muzicii şi a pompei exterioare. Dacã aceste atracţii inventate de oameni inspiraţi de Satana, nu au izbutit sã-i facã pe oameni sã se închine la chip, flãcãrile flãmânde ale cuptorului au fost gata sã-i mistuie. Aşa va fi şi acum. Papalitatea şi-a exercitat puterea ca sã-i convingã pe oameni sã asculte de ea, şi ea va continua sã facã lucrul acesta. Avem nevoie de acelaşi spirit care a fost manifestat de slujitorii lui Dumnezeu în conflictul cu pãgânismul. (ST, 6 mai, 1897)
Numărul fiarei. Ar trebui observat faptul că fiara a fost deja identificată definitiv (vezi comentariul de la v. 1-10). Numărul oferă doar o dovadă care confirmă această identificare.
Încă de la începutul creştinismului s-a discutat mult cu privire la semnificaţia numărului 666. Unul din cei mai timpurii scriitori care a scris cu privire la această problemă a fost Irineu (aprox. 130 d.Hr.-aprox.202). El a identificat fiara cu Antihristul, crezând că, adunate la un loc, valorile numerice ale literelor numelui său ar da 666.
Chiar din vremea lui Irineu numărul 666 a fost aplicat la numeroase personalităţi politice ale istoriei. Totuşi, trebuie observat faptul că deoarece fiara a fost deja identificată, numărul, oricare a fi semnificaţia sa, trebuie să aibă legătură cu această putere. Altminteri n-ar exista nici un motiv serios ca, în acest moment al profeţiei, îngerul să-i dea lui Ioan informaţiile din v. 8.
O interpretare care a câştigat popularitate în perioada de după Reformă a fost cea că numărul 666 ar reprezenta numele Vicarius Filii Dei, însemnând „locţiitor al Fiului lui Dumnezeu”, unul din titlurile pe care le are Papa de la Roma. Valoarea numerică a literelor care compun acest titlu se ridică la 666… Este recunoscut faptul că titlul se aplică Papei, iar lucrul acesta este suficient pentru scopul profeţiei.
Această interpretare se bazează pe identificarea Papei cu Antihristul, concepţia istorică a Reformei. Exponentul principal al acestei interpretări a fost Andreas Helwig (aprox. 1572-1643; vezi L. E. Froom, The Prophetic Faith of our Fathers, vol. 2, pp. 605-608). De atunci mulţi alţii au adoptat această interpretare. Deoarece comentariul acesta identifică fiara cu Papalitatea, acceptă de asemenea opinia aceasta ca fiind cea mai bună din câte au fost prezentate până acum, recunoscând totuşi că s-ar putea ca în criptogramă să se ascundă mult mai mult decât oferă această interpretare. … (CBAZŞ la Apoc 13,18)
Trãim într-o perioadã hotãrâtoare a istoriei acestui pãmânt. Marele conflict este chiar înaintea noastrã. Vedem lumea coruptã de locuitorii ei. Omul pãcatului a lucrat cu o uimitoare perseverenţã pentru a înãlţa sabatul cel fals, şi lumea protestantã lipsitã de loialitate s-a mirat de fiarã şi a numit ascultarea de Sabatul instituit de Iehova cã este o lipsã de loialitate faţã de legile naţiunilor. Împãraţii s-au confederat pentru a susţine o instituţie a unui Sabat fals, care nu are nici un cuvânt de autoritate în oracolele lui Dumnezeu. (RH, 6 feb. 1900)
Problema care ne stã în faţã. Problema Sabatului urmeazã sã fie subiectul marelui conflict final în care va fi angajat toatã lumea. Oamenii au onorat principiile lui Satana mai pe sus de principiile care guverneazã cerurile. Ei au acceptat sabatul fals, pe care Satana l-a înãlţat ca pe un semn al autoritãţii sale. Dar Dumnezeu a pus sigiliul Sãu pe cererea Sa împãrãteascã. Fiecare instituţie de Sabat, atât cel adevãrat, cât şi cel fals, poartã numele autorului ei, un semn ce nu se şterge şi care aratã autoritatea fiecãruia.
Marea hotãrâre care trebuie sã fie luatã acum de fiecare este dacã va primi semnul fiarei şi al chipului ei, sau sigiliul viului şi adevãratului Dumnezeu. (ST 22 martie, 1910)
Semnul fiarei încã nu este aplicat. Ţinerea duminicii încã nu este semnul fiarei, şi nu va fi pânã când nu se dã decretul care obligã pe oameni sã se închine la sabatul idol. Va veni timpul când ziua aceasta va fi mijlocul de punere la probã, dar timpul acela încã nu a venit. (MS 118, 1899).
Această solie va creşte până la o mare strigare (cap. 18,1-4) şi le va oferi oamenilor lumină cu privire la problemele aflate în litigiu. Având atunci problemele clar înaintea ochilor, dar, cu toate acestea, alegând să sprijine instituţia fiarei, deşi ştiu că ea este în contradicţie directă cu porunca lui Dumnezeu, prin aceasta oamenii vor arăta supunere faţă de această putere şi vor primi semnul fiarei.(CBAZŞ)
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
Aş vrea sa ne aducem aminte de versetul 39 din Plângeri 3: „De ce să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!”
ADEVĂRATUL DUŞMAN AL OMULUI ESTE PĂCATUL PROPRIU! De acesta să ne plângem, de acesta trebuie să scăpăm urgent prin pocăinţă, credinţă în Domnul Isus şi ascultare de Dumnezeu(1Petru 1,22). Dacă ajungem astfel sub protecţia lui Dumnezeu, nimeni şi nimic nu trebuie să ne sperie. „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu!”Rom 8,28. „Fiindcă Mă iubeşte, zice Domnul, de aceea îl voi izbăvi, îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.” Ps 91,14-16
Nu un număr, nu o autoritate lumească, ne va aduce condamnarea divină, ci păcatul din inimă! Nu un număr pe buletin, nu un cip, fie el şi sub piele, ne va duce sub puterea Satanei, ci ispita nelegiurii, a fărădelegii care, urmată, ne corupe şi ne ruineaza şi corpul şi sufletul! Păcatul, călcarea sfintei Legi a lui Dumnezeu, refuzul de a răspunde apelurilor Duhului Sfânt la pocăinţă, vinul Babilonului- învăţăturile contrare adevărului Sfintelor Scripturi – iată ce ne pune sub influenţa Balaurului, a Fiarei şi a Proorocului mincinos, şi ne duce în robia cruntă a Şarpelui Cel Vechi, Satana. Soarta omului nu este determinată de un număr pe buletin ci de atitudinea lui faţă de Dumnezeu, de alegerea pe care o face între adevăr şi rătăcire, între bine şi rău, între sfinţenie şi fărădelege!
„Condamnarea noastră la judecată nu se va datora faptului că am fost duşi în rătăcire, ci că am neglijat ocaziile trimise de cer pentru a cunoaşte adevărul”.HLL, 490
„Pãcatul lumii de astãzi este pãcatul care a dus la nimicirea poporului Israel. Ingratitudinea faţã de Dumnezeu, neglijenţa, nefolosirea ocaziilor şi a binecuvântãrilor primite, folosirea egoistã a darurilor lui Dumnezeu – toate acestea sunt cuprinse în pãcatul care a adus mânia lui Dumnezeu asupra lui Israel. Ele aduc ruina şi asupra lumii de astãzi„. Pb 302
„Nici o rãtãcire primitã de lumea creştinã nu se ridicã mai îndrãzneţ împotriva autoritãţii cerului, nici una nu este mai opusã dictatelor raţiunii, nici una nu este mai ucigãtoare în consecinţele ei decât învãţãtura modernã, care câştigã teren atât de repede, cã Legea lui Dumnezeu nu mai este obligatorie pentru oameni”. TV,584
Pentru prezent şi viitor, preocuparea principală a creştinului autentic este credincioşia faţă de Dumnezeu prin ascultare de Cuvântul Său şi pt împlinirea lucrării Sale. Creştinul adevărat nu este chemat şi nu este autorizat să se războiască cu lumea, cu autorităţile, nici chiar cu Fiara! (Efes 6,12). Este chemat să promoveze Adevărul, Iubirea şi Dreptatea divină, în spiritul Mântuitorului. Şi alături de Domnul Isus creştinul are curaj pentru trăirea adevărului şi nu pentru acuzarea celor răi, are putere pt a birui păcatul şi nu autorităţile, are înţelepciune pt a recunoaşte semnul fiarei(Apoc 13,8) şi nu pt a lovi fiara, are râvnă sfântă pt proclamarea celor 3 soli cereşti către lume(Apoc 14,6-12) şi nu pt pedepsirea celor păcătoşi!
De aceea
Nu va temeti de un număr, fie el 13, 6, 66, sau chiar 666!
„Nu vă temeţi de oameni!” (Mat 10,28; Prov 29,25)
„Nu vă temeţi de semnele cerului!” (Ier.10,1,2)
„Nu vă temeţi de nimic!” (Is.41,10; Is.43,1-5)
Temeţi-vă doar de Dumnezeu! (Apoc 14,7)
„Vă spun vouă, prietenii Mei… Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care …are PUTEREA… da, va spun, de El să vă temeţi!” (Luca 12,4,5)
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
Titu Ghejan
13.02.2009
