Lovit de furtună
printre aspre stânci,
sub nori ce se-aduna
peste văi adânci,
Un vultur, ah, zboară
cu greu, ostenit,
pericol să moară
de fulger lovit…
Dar, iată, înfruntă
vârtejul cumplit,
durerea e cruntă,
spre vârf a țâșnit.
Lumină și pace
din nou a aflat,
spre cuib loc își face
de ploi apărat.
––––-
Credința cea vie
străbate nori groși,
răsplată să-i fie
dulci zori luminoși…Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
